Accesibilitatea pacienților la serviciile medicale de protezare a articulațiilor mari

Abstract

Scopul: Evaluarea accesibilității la serviciile de protezare a articulațiilor mari, în vederea facilitării și transparentizării accesului la aceste servicii. Obiective: Analiza experienței internaționale și a cadrului normativ național cu privire la includerea în tratament a pacienților ce necesită protezare a articulațiilor mari; evaluarea opiniei pacienților privind accesibilitatea la serviciile de protezare a articulațiilor mari; evaluarea opiniei medicilor și decidenților privind asigurarea accesului la serviciile de protezare a articulațiilor mari; elaborarea recomandărilor privind facilitarea și transparentizarea accesului la serviciile de protezare a articulațiilor mari. Materiale și metode: Lucrarea reprezintă o cercetare de tip transversal, descriptiv cu aplicarea de chestionare unui eșantion de 381 de pacienți trimiși pentru efectuarea intervenției de protezare a articulațiilor mari de pe întreg teritoriul Republicii Moldova și a unui eșantion de 164 de medici traumatologi ortopezi de pe întreg teritoriul țării. Întrebările din chestionare au fost de tip închis, dihotomice, cu răspunsuri la alegere și de tip control. Chestionarul a fost transmis către pacienți prin intermediul centrelor de sănătate medicale raionale și AMT din mun. Chișinău. Rezultate obținute: Din 381 de persoane intervievate, 231 pacienți (60,63%) au suferit de gonartroză, iar 150 de coxartroză; 68,24% au fost femei, iar 31,76% bărbați; 59,32 % din cei chestionați au fost din localități urbane iar 40,68 % – din localități rurale. Eșantionul medicilor ortopezi traumatologi are următoarele caracteristici: 84,78% își desfășoară activitatea în mediul urban și 15,22% în mediul rural; cu un stagiu de muncă până la 5 ani sunt 29,35%; 6-10 ani – 22,83%; 11-15 ani – 27,17%; 16-20 ani – 13,04%; cu un stagiu de muncă de peste 21 de ani - 7,61%. Conform aprecierii pacienților, majoritatea din ei (52,24%), consideră că accesibilitatea la serviciile de protezare a articulațiilor mari este foarte bună (8-10 puncte conform scării de accesibilitate elaborate), iar 23,1% din respondenți au considerat că în Republica Moldova serviciile de protezare a articulațiilor mari sunt inaccesibile. Cei mai mulți pacienți (38,32%) pentru prima dată s-au adresat la medic tardiv. Astfel, timpul care a trecut de când au apărut simptomele bolii și până la prima adresare la medic a constituit peste 2 ani. Aceasta atestă că populația țării noastre este obișnuită să accepte durerea ca pe o parte din cotidian. Timpul pe parcursul căruia pacienții s-au aflat în Lista de așteptare diferă mult de la un caz la altul. Deși, timpul mediu de așteptare a constituit aproximativ 15 luni (1,3 ani), se atestă o repartizare neuniformă a numărului de pacienți în interiorul diferitor perioade de așteptare, dar și o variație foarte mare a acestor perioade: de la 1 lună la 84 de luni, ceea ce indică existența unor mari lacune în gestionarea Listei de așteptare. Pandemia Covid-19 și starea de urgență au contribuit la limitarea accesului persoanelor la serviciile de sănătate, ce a dus la acumularea patologiilor cronice, inclusiv a celor osteoarticulare. Iar, 96,74% din medicii intervievați consideră că drept urmare a infecției Covid-19 numărul pacienților care necesită intervenție de artroplastie coxo-femurală s-a majorat esențial. Cercetarea a demonstrat că, deși tipul și calitatea protezei sunt factori esențiali în succesul artroplastiilor de șold și genunchi, prin prisma opiniei medicilor traumatologi ortopezi, 55,43% din ei nu au posibilitatea aplicării protezei necesare. Aceasta denotă faptul că în Republica Moldova asigurarea instituțiilor medicale cu protezele necesare, compatibile pentru fiecare pacient, rămâne a fi o problemă. Deși în opinia atât a pacienților, cât și a medicilor traumatologi (75%), pacientul trebuie să posede dreptul de a selecta medicul și instituția prestatoare, aceste drepturi nu se regăsesc în proiectul ultimilor modificări normative promovate de MS și CNAM. În Republica Moldova se atestă o informare slabă a populației generale privind serviciile de protezare si calea de acces către ele (traseul, pașii din momentul includerii în listă până la intervenția propriu-zisă), precum și cunoașterea drepturilor pacientului pentru a beneficia de tratament în cadrul acestui Program. O barieră esențială pentru ameliorarea accesului pacienților la tratament în cadrul programului special ,,Protezarea articulațiilor mari” este lipsa unui sistem informațional care ar permite legătura în regim real între toți actorii implicați: medicii traumatologi ortopezi din instituțiile teritoriale de asistență medicală specializată de ambulator, Comisia pentru stabilirea indicației definitive, Consiliul de urgentare și CNAM. Concluzii: Republica Moldova a făcut mai mulți pași pentru asigurarea accesibilității serviciilor de protezare a articulațiilor mari, însă încă mai există lacune care încalcă dreptul pacientului la alegerea medicului și a instituției medicale dorite, nu garantează utilizarea tipului optim de proteză pentru cazurile concrete și, în final, duc la creșterea timpului de așteptare a pacienților.