Asocierea dintre artrita psoriazică şi gută: prezentare evolutivă şi de tratament

Abstract

Introducere. Guta şi artritei psoriazice (APs) pot coexista la acelaşi pacient, cristale de urat monosodic ar putea avea un impact vătămător asupra APs. Obiective: Studierea impactului hiperuricemiei şi a gutei secundare asupra prezentării clinice, severităţii şi comorbidităţi asociate APs. Material şi metode: Studiu retrospectiv bicentric realizat în SCR „Timofei Moşneaga" şi SCM „Sfânta Treime" în perioada 2018-2024. Au fost incluşi pacienţii cu APs asociată cu gută sau cel puţin o valoare de acid uric crescut. Au fost colectate date demografice, comorbidităţi, clinice şi radiografice. Rezultate: au fost incluşi 82 de pacienţi: 24 (29,26%) au avut hiperuricemie şi 33 (40,25%) au îndeplinit criteriile ACR/ EULAR pentru gută (2015). prin analiza univariată, comparativ cu pacienţii normo-uricemici, pacienţii hiperuricemiei au fost mai frecvent bărbaţi (58,56% vs 25,62%, p < 0,01) cu indice de masă corporală mai mare (30,5 vs 28,1 kg/m2, p < 0,01) şi mai multe comorbidităţi (indice Charlson: 2,7 vs 1,4, p < 0,001). APs a debutat la o vârstă mai înaintată (48,2 vs 41 de ani, p < 0,05), poliarticulară (59,78% vs 31,72%, p < 0,01) decât axială (9,76% vs 23,18%, p < 0,01) şi mai distructivă (58,56% vs 35,38%, p < 0,01). analiza multivaria- bilă a confirmat asocierea APs hiperuricemică cu implicarea articulaţiilor periferice (OR 2,98; 1,15-7,75; p < 0,005) şi un răspuns mai slab la tratament (OR 0,35; 0,15-0,87; p < 0,05). Concluzii: pacienţii cu APs hiperuricemică prezintă un răspuns mai slab la tratament şi au leziuni articulare preponderent periferice şi distructive decât pacienţii normo-uricemici. APs hiperuricemică este mai poliarticulară, mai puţin frecvent axială şi mai distructivă decât APs normo-uricemică.

Introduction. Gout and psoriatic arthritis (PsA) may coexist in the same patient. Monosodium urate crystals could have a deleterious impact on PsA. Objectives. To study the impact of hyperuricemia and secondary gout on the clinical presentation, severity, and comorbidity associated with PsA. Material and methods. Bicentric retrospective study conducted in Timofei Moşneaga RCH and Holy Trinity MCH during 2018-2024. Patients with PsA associated with gout or at least elevated uric acid were included. Demographic, comorbid, clinical and radiographic data were collected. Results. 82 patients were included: 24 (29.26%) had hyperuricemia and 33 (40.25%) met ACR/EULAR criteria for gout (2015). By univariate analysis, compared to normouricemic patients, hyperuricemic patients were more frequently men (58.56% vs 25.62%, p < 0.01) with higher body mass index (30.5 vs 28.1 kg/m2, p < 0.01) and more comorbidities (Charlson index: 2.7 vs 1.4, p < 0.001). PsA started at an older age (48.2 vs 41 years, p < 0.05), polyarticular (59.78% vs 31.72%, p < 0.01) than axial (9.76% vs 23.18%, p < 0.01) and more destructive (58.56% vs 35.38%, p < 0.01). multivariate analysis confirmed the association of hyperuricemic PsA with peripheral joint involvement (OR 2.98; 1.15-7.75; p < 0.005) and a poorer response to treatment (OR 0.35; 0.15-0.87; p < 0.05). Conclusions. Patients with hyperuricemic PsA show a weaker response to treatment and have predominantly peripheral and destructive joint damage than normouricemic patients. Hyperuricemic PsA is more polyarticular, less commonly axial and more destructive than normouricemic PsA.