Relaţia între sindromul metabolic şi bolile cerebrovasculare

Abstract

The more detailed knowledge of pathophysiology of major vascular diseases, in particular those of atherotrombotic etiology, led to identification of new risk factors and to understanding of the complex pathogenic relationship among them, but also to the discovery of some interferences with other pathologic entities. In this context, the definition of the metabolic syndrome as an entity in which visceral obesity is the key-element, brings into discussion new elements as the role of chronic, low-grade inflammation in the pathogeny of cardio and cerebrovascular diseases and also multiple neuroendocrine interferences, where the involvement of brain structures, both as central regulatory element and as a lesional target, is particulary complex and still far of being completely known. Clinical and experimental studies revealed important interferences between the metabolic syndrome and the risk of stroke, cognitive decline, neuroendocrine disorders induced by nocturnal physiologic sleep deprivation, changes of neuronal signaling activity induced by certain neuroleptic drugs. All these aspects are important not only for understanding the pathogenic mechanisms of neurologic and vascular disorders, but also for developing new strategies for monitoring and management of major importance in multiple clinical domains as neurology, cardiology, diabetology, neurologic rehabilitation and not at last psychiatry.

Cunoaşterea din ce în ce mai aprofundată a fiziopatologiei bolilor vasculare majore, în special a celor aterotrombotice, a dus la identificarea unor noi factori de risc precum şi la stabilirea unor relaţii patogenice complexe între unii dintre aceştia precum şi la descoperirea unor interferenţe cu alte aspecte ale patologiei. În acest context, definirea sindromului metabolic ca o entitate ce are ca element central obezitatea viscerală aduce în discuţie elemente noi precum rolul inflamaţiei cronice de grad scăzut în patogenia bolilor cardio- şi cerebrovasculare, precum şi multiple interferenţe neuroendocrine în care participarea structurilor cerebrale atât ca element central reglator, cât şi ca ţintă lezională este deosebit de complexă şi încă departe de a fi complet cunoscută. Studiile experimentale şi clinice au evidenţiat interferenţe importante între sindromul metabolic şi riscul de accidente vasculare cerebrale, declinul cognitiv, tulburările neuroendocrine induse de privarea de somn de noapte fiziologic, modificări ale semnalizării neuronale induse de o serie de medicamente neuroleptice. Toate aceste aspecte au implicaţii nu numai în înţelegerea mecanismelor patogenice ale afecţiunilor neurologice şi vasculare, dar şi în dezvoltarea unor strategii noi de monitorizare şi tratament de importanţă majoră în multiple domenii clinice precum neurologia, cardiologia, diabetologia, recuperarea neurologică şi nu în ultimul rând psihiatria.