Incluziunea socială a copilului cu dizabilităţi

Abstract

The persisting problem of social inclusion of persons with disabilities becomes increasingly current in the promotion of social policies of many countries. Considering the aspects influencing negatively the social inclusion of the disabled in the Republic of Moldova, there is a series of difficulties to be overcome: lack of an integrated policy and legal framework in the area of social inclusion of persons with disabilities; the existing legal framework doesn’t meet the European and international standards in the area of persons with disabilities and ensuring their rights; the methodology for recognising the disability does not encourage social inclusion; low level of pensions and social benefits, which increase the risk of poverty in families containing persons with disabilities; the predominance of residential forms of social protection of children with disabilities, which affects family relations and does not allow for their social inclusion; no early intervention service at national and regional levels; weak development of educational inclusion system for persons with disabilities; low level of employment of persons with disabilities and reduced motivation for employment as a result of increasing competition on the labour market, insufficient coordination between the employment area and the area of social protection of persons with disabilities; limited access of persons with disabilities to social infrastructure as a result of unadjusted physical environment, particularly from architectural point of view, and their limited access to informational environment and social tolerance to the problems of persons with disabilities.

Actualitatea persistentă a problemei incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi devine tot mai actuală în promovarea politicilor sociale a mai multor state. În planul aspectelor ce influenţează negativ situaţia incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi în Republica Moldova pot fi evidenţiate un şir de dificultăţi care trebuie depăşite: lipsa unei politici unificate şi a cadrului legal în domeniul incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi; existenţa unui cadru legal neracordat standardelor europene şi internaţionale în domeniul asigurării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi; metodologia stabilirii invalidităţii nu încurajează incluziunea socială; nivelul scăzut al pensiilor şi al prestaţiilor sociale, care sporesc riscul de sărăcie în familiile persoanelor cu dizabilităţi; predominarea formelor rezidenţiale de protecţie socială a copiilor cu dizabilităţi, fapt ce afectează relaţiile de familie şi nu permite incluziunea acestora în societate; serviciul de intervenţie timpurie la nivel naţional şi teritorial neinstituit; sistemul de incluziune educaţională a persoanelor cu dizabilităţi slab dezvoltat; nivelul scăzut de plasare în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi şi motivaţia redusă pentru angajare ca urmare a creşterii competitivităţii pe piaţa muncii, coordonarea insuficientă între domeniile ocupării forţei de muncă şi protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi; accesul limitat al persoanelor cu dizabilităţi la infrastructura socială ca rezultat al neadaptării mediului fizic din punct de vedere arhitectural şi accesul lor limitat la mediul informaţional şi toleranţa societăţii faţă de problemele persoanelor cu dizabilităţi.