Rujeola în megapolis. Principalele particularităţi ale procesului epidemic în diferite strategii de prevenire și control al situaţiei în condiţii moderne

Abstract

Rezumat. Introducere. Rujeola ramâne a fi actuală în legătură cu înregistrarea în condiţiile actuale a erupţiilor în diferite teritorii. Scopul cercetării a fost de a caracteriza procesul epidemic în rujeolă pe modelul unui oraş mare industrial, în condiţiile aplicării diferitor strategii de vaccinare, pentru a adopta noi decizii administrative privind controlul infecţiiei la etapa eliminării acesteia. Material şi metode. Cercetarea se bazează pe datele rapoartelor statistice privind morbiditatea prin rujeolă în oraşul Ekaterinburg, perioada anilor 1950-2016. Manifestările procesului epidemic au fost studiate cu referire la şase perioade: perioada prevaccinală (1950-1961), perioada de vaccinare selectivă (1962-1965), vaccinarea planificată a copiilor cu vârsta de până la 8 ani (1966-1972), vaccinarea copiilor cu vârsta de până la 14 ani (1973-1986), introducerea revaccinării planificate a copiilor (1987-2001) şi perioada de vaccinoprofilaxie planificată la etapa de eliminare a infecţiei (2002-2016). Rezultate. În perioada prevaccinală, morbiditatea medie anuală prin rujeolă a constituit 1381,7±162,90/0000. Creşterea sezonieră a morbidităţii a fost înregistrată în perioada decembriemai, cu predominarea copiilor în structura grupurilor de vârstă. În perioada de imunizare selectivă, a avut loc o uşoară scădere a morbidităţii, până la 1082,8±189,10/0000. Dinamica anuală şi distribuţia pe grupele de vârstă a cazurilor de rujeolă a fost similară perioadei prevaccinală. În perioada vaccinării de rutină a copiilor cu vârsta de până la 8 ani, s-a determinat o scădere semnificativă a morbidităţii prin rujeolă până la nivelul de 219,8±110,80/0000, observat în toate grupele de vârstă, cu excepţia copiilor în vârstă de 10-14 ani şi a adulţilor. Manifestările sezoniere ale procesului epidemic sunt similare cu perioadele anterioare. În perioada vaccinării de rutină a copiilor cu vârsta de până la 14 ani, a fost înregistrată o scădere suplimentară a morbidităţii până la 89,9±39,10/0000. Introducerea celei de-a doua vaccinări la copiii cu vârsta de 6 ani înainte de şcoală a permis atingerea nivelului sporadic de morbiditate şi modificarea parametrilor de manifestare ale procesul epidemic, caracteristic în perioadele anterioare. Cu toate acestea, în anul 2016 au fost raportate erupţii de rujeolă, în care au fost afectate 72 de persoane. Erupţia a fost cauzată de importul şi răspândirea virusului rujeolic al genotipului D8 în instituţiile medicale, înregistrat în rândul copiilor nevaccinaţi şi al adulţilor. Concluzie. La etapa actuală, pentru a controla procesul epidemic în rujeolă, este necesar de a redefini criteriile de evaluare a siguranţei epidemiologice a teritoriului în ceea ce priveşte extinderea indicaţiilor pentru screeningul pacienţilor cu erupţii cutanate, la prezenţa anticorpilor împotriva rujeolei, controlul strict al imunizării la timp a contingentului decretat (copiii cu vârsta de 1 an şi 6 ani) şi introducerea revaccinării planice a persoanelor cu vârsta sub 50 de ani, la fiecare 10 ani.

Abstract. Introduction. Measles infection is still relevant in connection with the registration of the outbreaks of this disease in different territories. The purpose of the research was to characterize the epidemic process of measles in a large industrial city in terms of different strategies for its vaccination, in order to adopt new administrative decisions on infection control at the stage of its elimination. Material and methods. The research is based on data of statistical reports on the incidence of measles in Yekaterinburg from 1950 to 2016. The manifestations of the epidemic process were analyzed for six periods: the period before vaccination (1950-1961), the period of selective immunization (1962-1965), routine vaccination of children up to 8 years (1966-1972), routine vaccination of children up to 14 years (1973-1986), the introduction of mass revaccination of children (1987-2001) and the period of the generalized vaccination at the stage of elimination of the infection (2002-2016). Results. In the period before vaccination the mean annual incidence was 1381.7±162.90/0000, the seasonal rise of incidence was in December-May, children prevailed in the structure of the age groups. In the period of selective immunization there was a slight decline in the incidence to 1082.8±189.10/0000, the dynamics within the year and the age distribution of cases was similar to the period before vaccination. During vaccination of children up to 8 years there was significant decrease in morbidity to the level of 219.8±110.80/0000, which was observed in almost all age groups except for children aged 10-14 years and adults. Seasonal manifestations of the epidemic process were similar to the previous periods. During vaccination of children up to 14 years there was a further decrease in the incidence to 89.9±39.10/0000, but in some years, the outbreaks of the infection were reported. The introduction of the second vaccination to children aged 6 years before school allowed to achieve the sporadic incidence and to change the basic parameters describing the epidemic process in all previous periods. However, against this background, a measles outbreak was reported in 2016 when 72 people were affected. The outbreak was caused by introduction and spread of measles virus of genotype D8 mainly in the medical settings among unvaccinated children and adults. Conclusion. At the present stage, in order to control the epidemic process of measles, it is necessary to redefine the criteria for the evaluation of epidemiological safety of the territory in terms of expansion of indications for screening for antibodies to measles among patients with exanthema, strict control of timeliness of immunization of the decreed population (children aged 1 year and 6 years) and the introduction of routine revaccination of persons under the age of 50 years every 10 years.