Principii de alegere a tacticii curative a proceselor displazice din segmentul lombosacral (studiu analitic)

Abstract

Procesul displastic se caracterizează prin apariţia modificărilor degenerativ-distrofice în elementele SVM, care îi diminuează rezistenţa. Aceasta din urmă conduce la instabilitate realizată preponderent sub formă de deviaţii patologice ale vertebrelor, deformaţii excesive ale inelului fibros şi ale corpilor vertebrali. La oricare din aceste stadii de evoluţie a procesului displastic, prin ameliorarea capacităţilor portante ale coloanei, se poate jugula instabilitatea acesteia. Aspectele de principiu ale tacticii curative în raport cu maladiile displastice ale coloanei se pot elucida prin analiza a trei poziţii de suport: caracterul modificărilor patologice; prezenţa şi expresia tulburărilor neurologice; statutul clinico-radiologic şi biomecanic al coloanei vertebrale. Concepţiile teoretice elaborate oferă posibilitatea de a formula unele criterii de aspect tactic şi strategic în abordarea curativă a instabilităţii vertebrale displastice: pentru instabilitatea complicată primul gest curativ este cel ce tinde spre anularea sau prevenirea aprofundării complicaţiilor produse deja; pentru lichidarea instabilităţii se impune majorarea capacităţilor portante ale segmentului vertebral motor (a corpilor şi discurilor intervertebrale). Soluţiile tactice de această orientare sunt destul de variate şi includ un întreg arsenal de procedee conservative şi operative de tratament. Dintre cele chirurgicale cea mai argumentată este spondilolisteza posterioară. De aceea, este mai bine ca bolnavii să fie operaţi la vârste tinere şi să se realizeze operaţii stabilizatoare, fără a interveni pe canalul spinal, prevenind stenozarea acestuia, decât să se opereze pacienţi vârstnici cu variante de proces displastic stenozant.

Displastical process is characterised by that is degenerate-dystrophic changes arise in vertebral elements reducing its rigidity. It leads to instability development which is realized mainly in the form of pathological vertebras moving, superfluous deformations of a fibrous ring and backbone deformation. On any of development stages of displastical process, increase of the broken bearing ability of a backbone can stop its instability. Principle questions of medical tactics at displastical vertebral diseases are based on the three main positions analysis: character of pathological changes; presence and expressiveness of neurological infringements; clinic-radiological and biomechanical vertebral conditions. The resulted theoretical constructions give the chance, to formulate a number of positions in aspect of strategy and treatment tactics at displastical vertebral instability. At the complicated instability on the foreground of medical actions necessity of liquidation or the prevention of aggravation of complications enters, for instability liquidation increase of bearing ability vertebral – impellent segment (bodies of vertebras and intervertebral disks) is necessary. This direction tactical decisions are various and include an arsenal conservative, and operative techniques of treatment. From surgical methods it is most proved posterior spine fusion. From this view point, it is better to operate patients at young age and to apply stabilizing operation without intervention on vertebral channel and to warn, it stricture formation, than to carry out decompression - stabilizing operation at adult patients with stricture formation variant displastical process.