Tratamentul chirurgical în disecția acută de aortă. Experiența clinicii

Abstract

Introducere: Disecţia acută de aortă este o urgenţă cardiochirurgicală majoră, fiind cea mai frecventă complicație letală la pacienții cu dilatarea anevrismatică a rădăcinii de aortă în asociere sau nu cu sindromul Marfan. Înlocuirea aortei ascendente disecate este o intervenție chirugicală de urgență ”life saving”, asociată cu o morbiditate și mortalitate ridicată. Din cauza polimorfismului clinic extrem de variat şi a complicaţiilor severe care survin rapid, diagnosticul şi conduita pacientului prezintă dificultăţi. Material și metode: În cadrul clinicii au fost studiați 51 de pacienți operați, care s-au împărțit în 2 categorii: grupul A – 43 pacienți (84%) cu Disecție acută și grupul B – 8 pacienți (16%) cu Disecție acută în asociere cu sindrom Marfan. S-au analizat diferențele dintre cele două grupuri cu privire la caracteristicile preoperatorii, tehnicile chirurgicale, rezultatele postoperatorii imediate și la distanță. Rezultate: Pacienții din grupul B au fost semnificativ mai tineri (B:34,2±11ani) vs (A:58,3±9ani). Hipertensiune arteriala (HTA) a fost întîlnită preponderent în grupul A. Incidența complicațiilor postopertorii, precum și mortalitatea intraoperatorie și cea de la 30 de zile au fost similare. În urma rezultatelor postoperatorii la distanță mortalitatea din grupul B este mai mică. Concluzii: Mortalitatea postoperatorie este similară în disecția acută de aortă cu sau fără sindrom Marfan. Supraviețuirea la distanță este mai mare a pacienților cu sindrom Marfan operați. Diagnosticul precoce al anevrismelor de aortă cu sau fără sindrom Marfan, corijarea permanentă a HTA, intervențiile chirurgicle planice pot reduce semnificativ apariția disecției de aortă.

Introduction: Acute aortic dissection is a major emergency in cardiac surgery, being the most common lethal complication in patients with aneurysmal dilatation of the aortic root in combination or not with Marfan syndrome. Replacement of the dissected ascending aorta is a ”life-saving” surgical intervention, associated with high morbidity and mortality. Due to the extremely varied clinical polymorphism and the severe complications that occur rapidly, the patient's diagnosis and conduct presents difficulties. Material and methods: In the clinic, 51 operating patients were studied, divided into 2 categories: group A - 43 patients (84%) with acute dissection and group B - 8 patients (16%) with acute dissection in association with Marfan syndrome. The differences between the two groups were analyzed for preoperative characteristics, surgical techniques, immediate and long-term postoperative outcomes. Results: Patients in group B were significantly younger (B:34.2 ± 11) vs (A:58.3 ± 9). High blood pressure (HBP) was predominantly found in group A. The incidence of postoperative complications as well as intraoperative mortality and the 30-day mortality were similar. After post-operative outcomes, the mortality in group B is lower. Conclusions: Postoperative mortality in acute aortic dissection is similar with or without Marfan syndrome. Remote survival is greater for operated patients with Marfan syndrome. Early diagnosis of aortic aneurysms with or without Marfan syndrome, permanent coronary care of HBP, planar surgeries can significantly reduce the occurrence of aortic dissection.