Managementul sindromului dureros post toracotomie

Abstract

Introducere: Toracotomia clasică este însoțită de apariția durerii în majoritatea cazurilor, fiind similară cu durerea survenită în urma amputațiilor. Un procent important din pacienți dezvoltă sindrom dureros cronic postoperator, care determină o marcată alterare a calității vieții. Scopul: Analiza celor mai eficiente terapii de management postoperator al durerii şi prezentarea algoritmului de tratament. Material şi metode: Studiu retrospectiv pe 186 de pacienți toracotomizați pentru diverse afecțiuni chirurgicale toracice. S-au analizat căile de abord toracic, tipul de parietorafie, numărul și durata drenajului post operator, complicațiile post operatorii, tipurile de tratament antialgic postoperator. Pentru cuantificarea durerii s-a folosit scala durerii Wong-Baker. Rezultate: În cazul toracotomiilor axilare s-a înregistrat un scor mediu de durere crescut (5,38), cel mai mic scor de durere raportat la inciziile studiate aparținând toracoscopiilor uniportale (3,62). S-a constatat o corelație între numărul de drenuri folosite, durata de drenaj și scorul durerii. Referitor la medicația analgetică postoperatorie, 173 de pacienți au beneficiat de medicația conformă schemei standard de tratament folosită in clinică, 4 pacienți au necesitat asociere de paracetamol combinat cu acupan sau opioide, 9 pacienți au fost tratați prin infiltrare cu xilină sau bupivacaină la nivelul toracotomiei. Intervențiile chirurgicale toracice sunt grevate de prezența durerii postoperatorii acute, cu o intensitate medie mai mare decat în cazul altor intervenții chirugicale, managementul acesteia fiind complex. Concluzii: Un control bun al durerii postoperatorii duce la recuperare rapidă prin mobilizarea precoce, clearence-ul mucociliar favorabil realizat eficient prin tuse, cu ameliorarea calității vieții şi scăderea duratei şi costurilor de spitalizare.

Introduction: Classic thoracotomy is often accompanied by pain in most cases, with intensity similar to amputations. A significant percentage of patients develop post operatory pain syndrome, which determines an obvious alteration of quality of life. Aim: The analysis of the most efficient post operatory pain management and a treatment algorithm. Material and methods: A retrospective study on 186 patients that underwent thoracotomy for various thoracic pathologies. We analyzed the surgical approach, types of chest closure, number and length of chest drains, postop complications, type of analgesic treatment. For pain quantification we used the Wong-Baker pain scale. Results: For axillar thoracotomy we obtained a high median value of pain (5.38), the lowest score reported belonged to uniportal VATS (3,62). We observed a positive correlation between the numbers of drains used, length of drainage and pain scale values. 173 patients benefitted by standard pain medication, 4 patients required paracetamol in association with acupan or opioids, for 9 patients we added local anesthetic infiltrations at thoracotomy site. Thoracic operations cause acute pain, with higher median intensity than other incisions, and pain management is complex. Conclusions: A good post operatory pain control leads to fast recovery by early mobilization of the patient, with good mucosal clearance due to effective cough, with good quality of life, and low hospital stay and costs.