După 20 de ani: schimbarea rolului clinic al colangiopancreatografiei endoscopice retrograde

Abstract

Introducere: De la începutul implementării pe scară largă în practica clinică, colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (CPGER) a devenit o tehnică diagnostică valoroasă, deși unii si-au exprimat îndoieli cu privire la fezabilitatea și rolul acesteia. CPGER a primit un impuls prin dezvoltarea aplicațiilor sale curative, în special sfincterotomiei endoscopice (STE) la mijlocul anilor 1970 și stentării biliare (SB) puțin mai târziu. Scopul lucrării a fost de a estima evoluția și rolul actual al CPGER în patologia căilor biliare. Materiale si metode: În perioada 2011-2015, CPGER a fost efectuată la 410 pacienți cu manifestări clinice ale patologiei ducturilor biliare la Spitalul Clinic Republican. Femei au fost 249, bărbați - 161. Vârsta pacienților a variat de la 18 la 92 de ani, în medie 60,1±0,7 ani. Grupul de control a inclus 784 pacienți cărora li sa efectuat CPGER pentru patologia biliară în același spital la mijlocul anilor 1990. Rezultate: Comparația grupurilor istoric și curent a evidențiat o scădere statistic semnificativă în cazurile de coledocolitiază (63% vs 40,9% respectiv, p<0,01), stenoza benignă a papilei Vater (14% vs 8,8%, p<0,01), sporirea practic de trei ori a patologiei maligne a ducturilor biliare sau zonei periampulare (6,1% vs 15,7%, p<0,01). La 16,8% dintre pacienții din grupul istoric, CPGER nu a evidențiat nici o patologie biliară (p<0,01 cu date din grupul curent). Proporția CPGER curative cu STE, drenaj sau SB a crescut de la 83,1% în grupul istoric la 99,3% în grupul curent (p<0,01). Concluzii: În absența scanării cu rezonanță magnetică și computerizată, CPGER a reprezentat metoda diagnostică decisivă pentru patologia biliară 20 de ani în urmă. Scăderea proporției pacienților cu afecțiuni benigne (coledocolitiază, stricturile distale ale ductului biliar comun) trebuie explicată printr-o decizie mai precoce și mai ușoară în favoarea tratamentului chirurgical al litiazei biliare, datorită accesibilității crescute a colecistectomiei laparoscopice. Obstrucția biliară malignă este rezolvată din ce în ce mai frecvent prin metode minim-invazive, incluzând SB, asociate cu o reducere semnificativă a morbidității și mortalității.

Introduction: Since the beginning of its widespread introduction into the clinical practice, endoscopic retrograde cholangiopancreatography (ERCP) has become a valuable diagnostic technique, although doubts were expressed about its feasibility and role. ERCP was given a boost by development of its therapeutic applications, notably biliary endoscopic sphincterotomy (EST) in the mid-1970s and biliary stenting (BS) a little later. Aim of the paper was to estimate the evolution and current role of ERCP in pathology of the bile ducts. Materials and methods: In the period of 2011-2015, ERCP were performed in 410 patients with clinical manifestations of bile ducts pathology at the Republican Clinical Hospital. Women were 249, men - 161. The age of patients ranged from 18 to 92 years, averaging 60.1±0.7 years. The control group was presented by 784 patients who had received ERCP in the same hospital in the mid-1990s, also for biliary pathology. Results: Comparison of the historical and current groups revealed a statistically significant decrease in cases of choledocholithiasis (63% vs 40.9% respectively, p<0.01), benign stenosis of papilla Vater (14% vs 8.8%, p<0.01), and almost threefold increase in malignant pathology of the biliary ducts or the periampular zone (6.1% vs 15.7%, p<0.01). In 16.8% of patients in the historical group, ERCP did not reveal any biliary pathology (p<0.01 with data in the current group). The proportion of therapeutic ERCP accompanied by EST, drainage or BS increased from 83.1% in the historical group to 99.3% in the current group (p<0.01). Conclusions: In absence of computed and magnetic resonance scans, ERCP was the decisive diagnostic method for biliary pathology 20 years ago. The decline in the proportion of patients with benign conditions (choledocholithiasis, distal common bile duct strictures) should be associated with an earlier and easier decision for surgical treatment of cholelithiasis, due to improved accessibility of laparoscopic cholecystectomy. Malignant biliary obstruction is increasingly resolved by mini-invasive methods, including BS, accompanied by significant reduction in morbidity and mortality.