- IRMS - Nicolae Testemitanu SUMPh
- 1. COLECȚIA INSTITUȚIONALĂ
- Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova
- Culegere de postere
Please use this identifier to cite or link to this item:
http://hdl.handle.net/20.500.12710/12748
Title: | Particularităţile de stabilizare a inelului pelvin la leziunile în timpul naşterii |
Authors: | Kusturov, Vladimir Ghidirim, Gheorghe Kusturova, Anna Paladii, Irina |
Keywords: | ruptura simfizei;naștere;fixare externă |
Issue Date: | Oct-2020 |
Publisher: | Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" din Republica Moldova |
Abstract: | Introducere: În timpul nașterii uneori apare ruptura simfizei pubiene și articulației sacroiliace cu formarea diastazei între oasele bazinului și cu deformarea inelului pelvin. Frecvența acestor leziuni este de la 1:300 până la 1:30.000 de nașteri, creând multe probleme pentru femeile în viața lor postpartum.
Scopul lucrării: A determina criteriile de stabilizare precoce a inelului pelvin lezat în timpul nașterii, ținând cont de particularitățile individuale ale lauzelor.
Material și metode: Sub supraveghere au fost 14 paciente cu leziuni ale bazinului de gradul II-III în timpul nașterii. Pacientelor (n=4) cu leziunea de gradul II le-a fost recomandată poziționarea specială în pat. La multipare (n=3) cu ruperea simfizei de gradul III cu subluxația articulației sacroiliace, ultima a fost redusă prin tracțiune manuală urmată cu osteosinteza închisă a bazinului cu dispozitiv extern.
Rezultate: Osteosinteza a fost efectuată în clinica traumatologică ținând cont de faptul că pacientele au avut copii de alăptat. Timpul maxim de anestezie era până la 30 de minute. S-a efectuat o repoziție închisă a oaselor pelviene și stabilizarea cu dispozitiv extern fără pierderi de sânge. În toate cazurile s-a obținut repoziția suprafețelor osoase. La 3-4 ore după operație, pacientele s-au întors la copii. Din a doua zi, pacientele s-au putut ridica, deplasa în cameră, avea grijă de copii.
Rezultatele la distanța ale tratamentului au fost urmărite de la 1,5 la 14 ani și au fost apreciate ca bune.
Concluzii: Diastaza între oasele pelviene la lauze mai mare decât normele fiziologice necesită diagnostic calificativ și tratament adecvat
pentru a nu transfera femeile tinere în paciente cronice. Tratamentul conservator în cazul ruperii simfizei pubiene de gradul II la multipare nu dă efect clinic stabil. |
URI: | http://repository.usmf.md/handle/20.500.12710/12748 https://stiinta.usmf.md/ro/manifestari-stiintifice/zilele-universitatii |
Appears in Collections: | Culegere de postere
|
Items in DSpace are protected by copyright, with all rights reserved, unless otherwise indicated.
|