|
- IRMS - Nicolae Testemitanu SUMPh
- REVISTE MEDICALE NEINSTITUȚIONALE
- Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină
- Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină 2018
- Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină Nr. 1-2 (75-76) / 2018
Please use this identifier to cite or link to this item:
http://hdl.handle.net/20.500.12710/1331
Title: | Managementul multidisciplinar al copiilor cu deformaţii craniene |
Authors: | Railean, Silvia Railean, Gheorghe Crihan, Anatolie |
Issue Date: | 2018 |
Publisher: | Asociația Obștească "Economie, Management și Psihologie în Medicină" din Republica Moldova |
Citation: | RAILEAN, Silvia; RAILEAN, Gheorghe; CRIHAN, Anatolie. Managementul multidisciplinar al copiilor cu deformaţii craniene. In: Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină. 2018, nr. 1-2(75-76), pp. 37-40. ISSN 1729-8687. |
Abstract: | Introducere
Craniostenozele sunt deformaţii craniene ce
se caracterizează prin fuziunea prematură a uneia
sau a mai multe suturi craniene. Se consideră o
malformaţie congenitală relativ răspândită în toată
lumea şi afectează copiii cu aproximaţie de 1 la 2000
nou-născuţi [1]. În cele mai dese cazuri este afectată
doar o singură sutură a craniului din cele şase şi este
numită craniostenoză ”izolată”. Ca urmare a fuziunii
premature a suturilor craniene, copiii se prezintă
cu diferite anomalii de relief anatomic al craniului,
cauzate de restricţii de creştere în unul dintre cele
trei planuri şi cu creştere compensatorie în altele
(sagital, orizontal şi vertical).
Malformaţia poate afecta orice sutură craniană,
dar cel mai frecvent este constatată sutura sagitală.
Fuziunea timpurie a suturii sagitale se prezintă clinic
prin alungirea craniului în plan sagital şi îngustarea
în plan orizontal (scafocefalie). Cu craniostenozele
se pot asocia 130 de sindroame. Cele mai frecvente
se consideră sindroamele: Crouzon, Pfeiffer (câte 1
la 60.000 nou-născuţi vii), Muenke (1 la 140.000 nounăscuţi vii), Apert (1 la 160.000 nou-născuţi vii).
Semnele clinice ale craniostenozelor izolate,
multiple sau sindromale se pot manifesta prin deformaţia craniului, hipoplazia maxilarului, deficieţe în
dezvoltarea copilului, presiune intracraniană mărită,
atrofia nervului optic etc. [2–7].
Plagiocefalia poziţională sau sindromul capului
turtit este o deformaţie a craniului în care porţiunea
din spate sau cea laterală a craniului este turtită, fiind
cauzată de presiunea externă asupra oaselor înainte
sau după naşterea copilului. Discuţiile controversate
cu privire la managementul copiilor cu sindromul
capului turtit au apărut acum 20 de ani, când părinţii
au fost sfătuiţi să folosească pentru dormit poziţia pe
spate a copilului, pentru a reduce sindromul morţii
subite. Lansarea campaniei de către Academia Americană de Pediatrie ”back to sleep” a fost cauzată de
cercetare medicală care a demonstrat o corelaţie
între poziţia în care doarme copilul cu sindromul morţii subite a sugarilor (SMSS). De atunci, incidenţa
cazurilor se SMSS a scăzut în jumătate, însă a crescut
incidenţa plagiocefaliilor poziţionale [8,9,10].
Potrivit datelor obţinute din Registrul Defectelor de Naştere din Texas, numărul de cazuri cu
plagiocefalie poziţională a crescut în medie cu 21%.
Cercetările din Texas au constatat că incidenţa lor nu
are legătură cu vîrsta mamei, rasa, etnia sau sexul
copilului. Odată cu scăderea SMSS s-a observat o
creştere a incidenţei sindromului capului turtit. Mulţi
autori consideră că această creştere se datorează
eficienţei medicilor de a identifica mai multe cazuri
decât în trecut. Sindromul capului turtit se prezintă
clinic cu deformaţii de craniu, presiune intracraniană
mărită, modificări în dezvoltarea cognitivă a copilului, defecte cosmetologice ale feţei [10,12–16].
Complexitatea modificărilor structurale şi
funcţionale ale pacienţilor cu deformaţii craniene
cere un management multidisciplinar în asistenţa
medicală. Asociaţia Americană de Despicături de
Palat şi Craniofacială a propus crearea echipelor multidisciplinare în Parametrii de Evaluare şi Tratament
al Pacienţilor cu Despicătură de Buză/Palat sau alte
Anomalii Craniofaciale [17]. Pentru managementul
interdisciplinar al craniostenozelor au fost incluşi
specialişti din următoarele domenii: anesteziologie,
chirurgie craniofacială, genetică, terapie intensivă,
oftalmologie, otolaringologie, pediatrie, psihologie,
radiologie, logopedie, neurochirurgie, neurologie.
La 4 martie 2010, Conferenţa Craniostenozele:
parametrii de diagnostic, tratament şi management
a avut scopul de a crea parametrii de îngrijire a
pacienţilor cu craniostenoze. Descrierea detaliată a
procedurilor şi a documentului în întregime a fost
publicată în Cleft Palate-Craniofacial Journal [18]. Datorită complexităţii regiunii oromaxilofaciale, copiii
cu deformaţii craniene prezintă anomalii atât dentoalveolare, cât şi dentomaxilare. În anul 2009 a fost
elaborat un program de sănătate orală multilateral,
multidisciplinar şi de evidenţă îndelungată a copiilor
cu craniostenoze [17, 18]. În literatura de specialitate
nu am găsit surse în care ar fi redate concret modificările dentoalveolare la copiii cu deformaţii craniene,
inclusiv craniostenoze, plagiocefalii de poziţie sau
alte deformaţii.
Scopul cercetării efectuate a fost de a examina
problemele maxilofaciale la copiii cu deformaţii craniene şi a elabora un program de tratament timpuriu
privind profilaxia lor. Material şi metode
Studiul descriptiv a fost efectuat pe un eşantion
de 3923 copii de vârstă şcolară din instituţii cu diferit nivel de învăţământ, şi anume: copii din şcoli cu
dizabilităţi neurologice severe (12%), copii din şcoli
cu necesităţi speciale de învăţământ (54,76%) şi din
şcoli preuniversitare (34,15%). În scop de reabilitare a
copiilor cu deformaţii craniene s-au propus variante
de tratament chirurgical şi terapeutic al deformaţiilor
craniene în perioada timpurie de dezvoltare.
Rezultate obţinute
În procesul studiului s-a constatat că deformaţii
craniene la copiii din şcoli cu dizabilităţi neurologice
severe au fost găsite în 44,18% cazuri, la cei din şcolile cu necesităţi speciale de învăţământ – în 17,71%
cazuri, iar la copiii din şcolile preuniversitare aceste
deformaţii ale craniului s-a constatat în doar 4,76%
cazuri. La 0,52% din elevii din şcolile preuniversitare
examinaţi (4,76%) au fost depistate deformaţii craniene de tip craniostenoze, la 4,16% – deformaţii craniene de tip plagiocefalii de poziţie, iar la 0,07% – alte
deformaţii. Copiii din şcolile cu necesităţi speciale de
învăţământ (17,71%): 1,16% cu deformaţii de tip craniostenoze, 15,30% cu deformaţii de tip plagiocefalii
de poziţie şi 1,25% copii cu alte deformaţii craniene.
Copiii din şcolile cu dizabilităţi neurologice severe
(44,18%): 1,90% cu deformaţii craniene de tip craniostenoze, 23,52% cu deformaţii de tip plagiocefalii de
poziţie şi 18,76% cu alte deformaţii ale craniului.
În studiul efectuat s-a constatat că incidenţa
deformaţiilor dentoalveolare în cele trei planuri
(sagital, vertical, orizontal) a fost de două ori mai
mare în comparaţie cu copiii fără deformaţii craniene. Protruzia maxilarului în plan sagital la copiii cu
anomalii dentoalveolare a fost găsită în 23,6±1,52
cazuri, iar fără – 14,1±0,89; a mandibulei – 7,2±0.92 şi
2,2±0.83 cazuri (P<0.001). În plan vertical, deformaţii
de tip ocluzie deschisă au fost constatate la copiii
cu deformaţii craniene în 25.1±1.55 cazuri, iar fără
– 16.1±0.94; ocluzia adâncă – 15.1±1.28 cazuri cu şi
10.2±0.77 fără deformaţii craniene (P<0.0001).
Copiii cu craniostenoze sindromale sau nesindromale, cu plagiocefalii de poziţie necesită profilaxia deformaţiilor în perioada timpurie de dezvoltare
a copilului. Profilaxia se va începe cu modificări de
relief ale craniului pe cale chirurgicală şi terapeutică.
Au fost luaţi în evidenţă 64 de copii cu deformaţii
poziţionale ale craniului. Cei cu vârsta între 3 şi 10
luni au primit o cască specială cu efect pasiv pentru
tratament conservativ. Dintre cei 64 de pacienţi, am
observat o ameliorare completă la 15 copii care au
purtat căştile. Alţi 5 copii nu au dorit să se prezinte
la controlul repetat, iar 44 au purtat casca neregulat, din motivul că aveau stări de nelinişte. Conform
datelor prezentate de părinţi, ei au observat doar
o uşoară ameliorare în recuperarea deformaţiilor
craniene de tip plagiocefalie poziţională. În evidenţa noastră s-au aflat 24 de copii cu
craniostenoze nesindromale şi 1 cu craniostenoză
sindromală. Ei au fost luaţi în evidenţă în perioadele
de vârstă de la 3 la 12 luni. Remodelarea reliefului
cranian pe cale chirurgicală, cu plastia craniului efectuată prin avansarea osului frontal şi remodelarea
arcului orbital pe marginea superioară a orbitei, a
fost efectuată în echipă cu neurochirurgi.
Discuţii
Deformaţiile craniene sunt abordate pe larg în
literatura de specialitate. Aspectele sunt foarte variate. Problema impactului deformaţiilor craniene asupra dezvoltării copilului este cercetată cel mai des. Se
afirmă cu siguranţă că craniostenozele sindromale
afectează dezvoltarea neurologică, cognitivă, cosmetologică, dentară, însă nu este clar cum acţionează
relieful craniului în craniostenozele nesindromale
şi plagiocefaliile poziţionale. Unii autori consideră
aceste deformaţii doar de natură cosmetologică,
pe când alţii, prin compararea copiilor cu deformaţii
cu cei fără deformaţii, demonstrează o diferenţă în
dezvoltarea copilului. Mulţi cercetători însă se referă
la studiie ce cuprind doar copiii de vârstă mică. Sunt
puţine studii cu privire la devoltarea copiilor mai mari
care prezintă deformaţii craniene. Întrebarea privind
starea acestor copii în perioada de adolescenţă rămâne fără răspuns.
Tot mai frecvent apar dovezi privind riscul de
dezvoltare a unor patologii la copiii cu craniostenoze
nesindromale şi plagiocefalii de poziţie. Iar Asociaţia
Americană pentru Despicături de Palat şi Craniofacială a elaborat un Program de diagnostic, tratament
şi evidenţă în dinamică pentru abordarea multidisciplinară a acestor pacienţi. Studiul nostru prezintă
un aspect al acestei probleme. Prin examinarea
copiilor cu deformaţii craniene am constatat că ele
sunt concentrate în şcolile cu abilităţi speciale şi cu
necesităţi speciale de învăţământ. În prezentul studiu
am constatat incidenţa mare a plagiocefaliilor poziţionale, mai puţin a craniostenozelor nesindromale
şi sindromale etc. Deformaţiile dentoalveolare sunt
mai frecvente la copiii cu deformaţii craniene.
Concluzii
Deformaţii craniene s-au constatat la 16% din
copiii mai mari. Modificările dentoalveolare sunt de
două ori mai frecvente la copiii cu deformaţii craniene în comparaţie cu vei fără asemenea deformaţii.
Recuperarea timpurie a deformaţiilor craniene la
copiii mici este o indicaţie absolută. |
metadata.dc.relation.ispartof: | Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină: Al IV-lea Congres al medicilor de familie din Republica Moldova cu participare internaţională 16-17 mai 2018 Chișinău, Republica Moldova |
URI: | http://repository.usmf.md/handle/20.500.12710/1331 http://revistaspemm.md/wp-content/uploads/2019/05/1-275-762018c.pdf |
ISSN: | 1729-8687 |
Appears in Collections: | Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină Nr. 1-2 (75-76) / 2018
|
Items in DSpace are protected by copyright, with all rights reserved, unless otherwise indicated.
|