Extirparea bontului pancreatic distal în cazul hemoragiei erozive profuze intraperitoneale indusă de pancreatita acută necrotică postoperatorie

Abstract

Introducere: Pancreatita acută postoperatorie (PAP) reprezintă o complicație gravă ce apare după o intervenție chirurgicală pe pancreas (P). Incidența ei poate atinge 58,9%, în timp ce formele severe se întîlnesc în 24,2% cazuri (Kubyshkin V.A.). O trăsătură distinctivă este apariția pe fonul acesteia a dehiscenței anastomotice, fistulelor pancreatice (FP) și hemoragiilor erozive (HE). Scopul lucrării: De a aprecia eficacitatea rezecției bontului pancreatic în caz de HE postoperatorie. Material și metode: La 17 pacienți sursa de HE a fost vena lienală și mezenterică superioară, artera hepatică și mezenterică superioară. Toți pacienții au fost distribuiți în 2 grupuri. În primul grup (5 pacienți) intervenția chirurgicală s-a finisat cu suturarea și ligaturarea vaselor, în cel de-al doilea – extirparea bontului pancreatic. HE a apărut în 8-15 zile după operația inițială, în timp ce FP a fost obsevată în toate cazurile. Rezultate: Toți pacienții au suportat intervenție chirurgicală de urgență. Suturarea vasului sîngerînd s-a efectuat în 5 cazuri, dintre care în 3 au fost relevate hemoragii repetate (toți 5 pacienți au decedat). Extirparea bontului distal pancreatic a fost efectuată la 12 pacienți, dintre care 8 au supraviețuit, iar 4 au decedat. În toate cazurile de deces operația a fost efectuată în condiții de anemie posthemoragică severă. Concluzii: Suturarea și ligaturarea vasului sîngerînd în cazul PAP necrotice deseori este neefectivă și se soldează cu decesul pacientului. Profilaxia apariției și tratamentul adecvat al PAP permite prevenirea formării FP și reduce riscul apariției HE. Extirparea bontului distal pancreatic în cazul PAP severe, deși este o intervenție de disperare, poate fi recomandată cu scop curativ.

Introduction: Postoperative acute pancreatitis (PAP) is a serious complication that occurs after surgery on the pancreas (P). The incidence can reach 58.9%, while severe forms are encountered in 24.2% cases (Kubyshkin VA). Its distinctive feature is the occurence of anastomotic dehiscence, pancreatic fistulas (PF) and erosive hemorrhage (EH). The aim: To assess the effectiveness of distal pancreatic resection in cases of postoperative EH. Material and methods: In 17 patients the source of EH was superior mesenteric and splenic vein, hepatic and superior mesenteric artery. All patients were divided into 2 groups. In the first group (5 patients) surgery ended with suturing and ligation of vessels in the second group – distal pancreatic resection was performed. EH appeared in 8-15 days after the initial surgery. PF was mentioned in all cases. Results: All patients have undergone emergency surgery. The suture of the bleeding vessel was performed in 5 cases, including 3 cases of repeated bleeding (all 5 patients died). Distal pancreatic resection was performed in 12 patients: 8 pat ients have survived, 4 – died. In all cases of death, the surgery was performed in patients with posthaemorrhagic severe anemia. Conclusions: Suturing and ligation of bleeding vessels in necrotic PAP is inefficient and often leads to death of the patient. The prevention of occurrence and adequate treatment of PAP allows to prevent the PF formation and reduces the risk of EH. Extirpation of distal part of the pancreas cause a severe PAP, though is an desperate operation, but may be recommended for therapeutic purposes.