Dificultăţi de diagnostic şi tratament în infecţiile osteoarticulare la nou-născut

Abstract

Introducere: Procesul inflamator la nivelul sistemului osteo-articular reprezintă o urgenţă chirurgicală a perioadei neonatale. Incidenţa sechelelor la nou-născuţi variază între 6% şi 50% şi conduc la apariţia tulburărilor în creşterea osului, discrepanţa lungimii extremităţilor, artrite, fracturi patologice. Scopul: De a ameliora rezultatele tratamentului medico-chirurgical al nou-născuţilor cu infecţii osteo-articulare prin aprecierea unei strategii de diagnostic şi tratament adecvat la debutul bolii. Material şi metode: Pe parcursul anului 2010-2014 au fost spitalizaţi şi trataţi 44 nou-născuţi cu osteomielită hematogenă acută. În procesul inflamator au fost antrenate humerusul – la 16 nou-născuţi, oasele antebraţului – la 3, femurul cu articulația coxo-femurală – 22, tibia – 2 şi osul mandibular la un nou-născut. Au fost analizate datele clinice, imagistice, condițiile favorizante de apariție a procesului, factorii de pronostic. La 90% din pacienţi au fost depistate comorbidităţi (pneumonie, infecţie respiratorie, omfalită, enterocolită, encefalopatie perinatală, ş.a.). Rezultate: Tratamentul conservator a fost utilizat în 3 cazuri, în cazul unui diagnostic precoce, în primele 24 ore de la debut. În 41 cazuri managementul medico-chirurgical a inclus trei elemente de bază: evacuarea puroiului, antibioticoterapia şi imobilizarea articulaţiei. Concluzii: Infecțiile osteoarticulare la nou-născut reprezintă o afecțiune septico-purulentă al cărui tratament standard este cel chirurgical. Modificările distructive ale cartilajului derulează rapid, devenind ireversibile peste 3-4 zile de la debutul bolii, fapt ce impune o tactică terapeutică şi chirurgicală cât mai precoce. Lipsa semnelor clinice şi paraclinice la nou-născut cauzează diagnosticul tardiv şi tratamentul neadecvat.

Introduction: The inflammatory process in the osteo-articular system is a surgical emergency in neonatal period. The incidence of sequelae in infants between 6% and 50% and give rise to disturbances in bone growth, extremity length discrepancy, arthritis, pathologic fractures. Purpose: To improve the results of medical and surgical treatment of newborns with osteo-articular infection by assessing a strategy of diagnosis and treatment. Material and methods: During 2010-2014, 44 infants with acute hematogenous osteomyelitis were hospitalized and treated. The inflammatory process involved humerus in 16 newborns, forearm bones – in 3, femur with coxo-femoral joint – in 22, tibia –in 2 and mandibula in 1 newborn. Patients were examined clinically, imagistic, with determination of predisposing conditions for the development of the process and prognostic factors. In 90% of patients comorbidities (pneumonia, respiratory infection, enterocolitis, perinatal encephalopathy, etc.) were identified Results: Conservative treatment was used in 3 cases, in case of early diagnosis, within 24 hours of onset. In 41 cases, medical and surgical management included three basic elements: drainage of pus, antibiotic therapy and immobilization of the joint. Conclusions: Musculoskeletal infections in new-born is a septico-purulent disease of which standard treatment is surgical. Destructive changes of the cartilage develop quickly and becoming irreversible on 3-4 days from the onset of illness, fact which requires therapeutic and surgical approach as early as possible. The absence of clinical and paraclinical signs in a new-born can result in delay of diagnosis and non-adequate treatment.