Bypass-uri distale şi arterializarea venoasă pentru salvarea extremităţilor inferioare în ischemia critic

Abstract

Introducere: Bypass-urile arteriale cu anastomoza distală la nivelul arterei poplitee infrageniculare, arterelor gambei sau a plantei, precum şi arterializarea venoasă sunt utilizate pentru salvarea extremităţilor. Scopul studiului actual cuprinde evaluarea rezultatelor diferitor reconstrucţii distale pentru ischemia critică. Material şi metode: În perioada 2009-2014 au fost efectuate 64 revascularizări distale. În 20 (31,2%) cazuri drept indicaţie pentru operaţie a fost durerea în repaus, în 36 (56,2%) – necroza tisulară şi în 8 (12,5%) – ischemia acută. Au fost analizate: patenţa primară, patenţa secundară şi rata de salvare a extremităţilor. Resultate: Bărbaţi au fost 79,6%, vîrsta medie în grupul studiat fiind 66,1 ani (diapazon 32-88). Cu excepția a 2 bolnavi cu trombangeită obliterantă, cauza ischemiei a fost ateroscleroza. Şaisprezece bolnavi (25%) au fost diabetici. Bypass-ul spre artera poplitea distală a fost montat în 34 cazuri, spre arterele gambiene – în 15, spre artera tibială posterioară retromaleolară – în 9. Arterializarea venoasă a fost practicată la 6 pacienţi. Mortalitatea postoperatorie a constituit 7,8% (infarctul miocardic – 2 cazuri, ictus – 1, insuficienţa poliorganică – 2). Patenţa primară, patenţa secundară şi rata de salvare a extremităţilor la 30 zile postoperator a constituit 79,6%, 86,4% şi 89,8%, respectiv. Deşi la 2 ani postoperator patenţa bypass-urilor plantare (25%) şi a arterializărilor venoase (0%) a fost mai mică vs a bypass-urilor femuro-popliteale (71,8%) sau tibiale (40%), aceste intervenţii sau soldat cu salvarea extremităţilor în 37,5% şi 33,3% cazuri, respectiv. Concluzii: Rezultatele obţinute demonstrează că bypass-urile distale reprezintă o metodă efectivă de tratament a ischemiei critice. Ocluziile multiple ale arterelor gambiene nu trebuie să fie considerate “a priori” ca o contraindicaţie pentru tentativa de revascularizare.

Introduction: Arterial bypasses with distal anastomosis to the popliteal artery below the knee, crural and plantar arteries as well as venous arterializations are used for limb salvage. Aim: Actual study was performed to examine the results of various distal reconstructions in critical ischemia. Material and methods: During 2009-2014, 64 distal revascularizations were performed. Indications for surgery were rest pain in 20 (31.2%) cases, tissue loss – 36 (56.2%), and acute ischemia – 8 (12.5%). Primary and secondary patency and limb salvage rates were analyzed. Results: The 79.6% patients were male, mean age in study cohort was 66.1 years (range 32-88). Atherosclerosis was a cause of ischemia in all patients out of 2 suffering with thrombangiitis obliterans. Sixteen patients (25%) were diabetics. Bypass to distal popliteal artery was constructed in 34 cases, to crural arteries – in 15, to retromaleolar posterior tibial artery – in 9. Venous arterialization was performed in 6 patients. Postoperative mortality was 7.8% (myocardial infarction – 2 cases, stroke – 1, multiorgan failure - 2). Overall postoperative primary patency, secondary patency, and limb salvage rates at 30 days were 79.6%, 86.4%, and 89.8%, respectively. Although 2-years patency rates of plantar bypasses (25%) and venous arterialization (0%) were inferior to those of the femoro-popliteal (71.8%) or crural bypasses (40%), these procedures were limb-salvaging in 37.5% and 33.3% of cases, respectively. Conclusions: These results show that distal bypasses are effective procedures in treatment of critical ischemia. Multiple occlusions of crural arteries should not be considered as an “a priori” contraindication for a revascularization attempt.