Traumatismul prin verighetă – aspecte de management al tratamentului specializat

Abstract

Introducere: Creșterea numărului traumatismelor prin verighetă şi spectrul larg de leziuni ne impune prezenţa unei soluţii urgente şi eficiente. Scopul lucrării: Evidenţierea metodelor paliative, de păstrare şi reconstrucţie în caz de traumatism prin verighetă în dependenţă de severitatea leziunii. Material şi metode: Lotul de studiu a fost format din 96 pacienţi (42 bărbaţi și 54 femei) trataţi în perioada anilor 1990-2011. Distribuţia pacienţilor în dependenţă de severitatea leziunii, în baza clasificării Urbaniak, modificată de Adani (1996): Gradul I – 31 (32,29%), gradul II – 27 (28,13%), gradul III – 18 (18,75%), gradul IVd/IVp – 20 (20,83%), gradul IVi – nici un caz. Cazurile cu gradul I au fost tratate medicamentos şi fizioterapeutic, gradul II –19 revascularizări venoase şi 8 arteriale, gradul III – 2 revascularizări venoase şi 6 arteriale, gradul IV – 5 replantări, 3 reconstrucţii la nivel de mînă, 4 – la nivel de deget şi 8 amputaţii. Osteosinteză s-a realizat cu broşe. Rezultate: În grupul I am restabilit funcţia în totalitate. În grupul II au fost salvate 22 de degete, 5 – au fost amputate. În grupul III au fost salvate 10 degete, 8 au progresat spre necroză totală. În grupul IV am efectuat 5 replantări cu succes, în 15 cazuri nu erau prezente porţiunile amputate de deget, efectuîndu-se 7 plastii urgente primare microchirurgicale, în 3 cazuri am excizat raza digitală, lăsînd 4 degete şi în 5 cazuri – amputaţie la nivelul falangei proximale. Concluzii: Traumatismul prin verighetă este foarte problematic din punct de vedere estetic şi funcţional, necesitînd o soluţie urgentă.

Introduction: The growing number of ring avulsion injury and its wide spectrum of damage demand an urgent and efficient solution. The aim of study: Highlighting saving, reparative and palliative procedures used in ring avulsion injury depending on injury’s severity. Material and methods: The study included 96 patients (42 men/54 women), treated with ring avulsion injuries during the years 1990-2011. The patients’ distribution depending on injury’s severity was based on Urbaniak classification, modified by Adani (1996). The patients with grade I injury numbered 31 (32.29%), grade II – 27 (28.13%), grade III – 18 (18.75%), grade IVd/IVp – 20 (20.83%), grade IVi – none. The patients with grade I injury followed conservative treatment and physiotherapy. In grade II group we performed 19 venous and 8 arterial revascularizations, in grade III – 12 venous revascularizations and 6 arterial, in grade IV injuries – 5 replantations, 3 reconstructive operations at the hand’s level, 4 reconstructive plastic operations at the fingers’ level and 8 amputations. The skeleton was stabilized with pins. Results: In group I function was fully restored. In group II we saved 22 fingers, 5 fingers were amputated. In group III – 10 fingers were saved, 8 cases progressed to full necrosis. In group IV – 5 successful replantation, 15 patients were brought without amputated portion of the finger, performing 7 emergency primary microsurgical plasties, 3 digital ray’s removal, leaving hand with 4 fingers, and 5 common amputations at proximal phalanx. Conclusion: The ring avulsion injury is very problematic in functional and aesthetic aspect, but also requires an urgent solution.