Specificul letalităţii persoanelor în etate prin acţiunea agenţilor fizici

Abstract

Introducere Agenţii fizici pot avea influenţe negative asupra organismului, dezechilibrând reacţiile de protecţie adaptivă, iar în anumite condiţii, pot cauza dereglări grave ale sănătăţii sau produc moartea omului. După frecvenţa morbidităţii și mortalităţii în rândurile persoanelor de vârsta a treia accidentele provocate de agenţii fizici ocupă un loc aparte. De obicei, cazurile de moarte condiţionată de agenţii fizici ai mediului (temperatura înaltă și scăzută, curentul electric tehnic și atmosferic, presiunea atmosferică extremală, radiaţiile excesive etc.), devin obiectele de cercetare medico-legală. Se cunoaște că fiecare agent fizic, în mod particular, acţionează asupra organismului, provocând leziuni și modificări morfologice specifice, indiferent de vârsta victimei. Totodată, condiţiile în care se desfășoară aceste evenimente, se deosebesc în funcţie de vârsta persoanelor, supuse acţiunii factorilor traumatizanţi respectivi. Cele relatate au și determinat scopul actualei lucrări. Scopul lucrării Constă în sistematizarea specificului letalităţii persoanelor de vârsta a treia prin acţiunea factorilor fizici. Materiale şi metode Analizei a fost supus 101 caz de deces al persoanelor cu vârsta peste 60 de ani în urma acţiunilor temperaturilor extremale și a curentului electric, examinate pe parcursul a cinci ani (2007–2011) în secţia tanatologie medico-legală din mun. Chișinău. Informaţiile respective au fost acumulate pentru fiecare caz din următoarele surse: datele prezentate expertizei medico-legale de către colaboratorii organului de drept, de la rude și martori, precum și prin sistematizarea modificărilor obţinute în procesul de cercetare medico-legală a obiectului respectiv. Rezultatele investigaţiilor noastre au demonstrat că persoanele vârstnice (peste 60 ani), decedate prin acţiunea factorilor traumatizanţi fizici, au constituit 10,1% din numărul integral al tuturor formelor de moarte violentă, înregistrată în perioada investigată. S-a constatat că cel mai frecvent și important factor al mediului care a contribuit la decesul oamenilor bătrâni a fost agentul termic. Astfel, peste 97% dintre acţiunile factorilor fizici, cauzători de moarte a persoanelor în etate, au fost temperaturile extremale ale mediului (scăzute și înalte), dintre care esenţial a predominat (76,2%) acţiunea frigului asupra organismului, care a și condiţionat moartea persoanelor expuse mai mult timp în astfel de condiţii, deci, printr-o hipotermie generală. Toate cazurile de moarte prin hipotermie au avut un caracter accidental, iar majoritatea dintre ele s-au înregistrat la persoanele aflate în condiţii cu temperaturi joase în stare de ebrietate. Au fost și persoane singuratice, care locuiau în propriile case, fără încălzire pe timp rece a anului, iar în alte cazuri bătrânii nici nu dispuneau de adăpost, fiind depistate decedate în locurile publice. Adesea temperatura aerului la momentul cercetării cadavrului la faţa locului era pozitivă (până la 10-12Co ), însă, condiţiile au fost nefavorabile pentru supravieţuire (umiditate sporită, vânt, îmbrăcămintea redusă, etc). O dovadă a acţiunii frigului asupra omului viu este locul depistării acestuia, unde zăpada sau gheaţa este topită sub el, poziţia specifică (embrională) a cadavrului, ţurţuri de gheaţă în regiunea nasului și gurii, etc. Traumele termice la oamenii bătrâni mai frecvent s-au înregistrat în mediu casnic, cu împrejurări agravante și diversificate. Efectul acţiunii temperaturii înalte cu consecinţe letale, de obicei, se manifestă prin leziuni locale (arsuri) sau prin dereglări generale severe, condiţionate de supraîncălzirea organismului (hipertermie). Ultima formă de acţiune, în observaţiile noastre, s-a înregistrat numai într-un singur caz. Însă, în majoritatea cazurilor (20), decesul persoanelor de vârsta a treia, s-a datorat complicaţiilor arsurilor de gradul 3 și 4, produse în timpul incendiilor. De cele mai deseori incendiile au avut loc în casele particulare și s-au produs din cauza exploatării incorecte a sobelor, adesea în stări avariate, sau a aparatelor termice defectate, care din neatenţie victimelor au fost folosite. Aproximativ o treime din cauzele arsurilor la domiciliu s-au datorat contactului îmbrăcămintei cu sursa termică. În anumite cazuri de incendii, fumul acumulat în încăperi, mai întâi, provoca intoxicaţii acute cu monoxid de carbon, iar flacără continua să producă imense arsuri victimei, chiar și postmortem. Despre astfel de situaţii ne mărturisește numărul relativ mare (6) de cadavre depistate în stare de carbonizare. Doar stabilirea concentraţiei de carboxihemoglobină în sângele și ţesuturile decedatului ne indică faptul, că persoana a pătimit în timpul vieţii, în caz contrar, medicul-legist nu poate răspunde cu certitudine la întrebarea ce ţine de originea vitală sau postmortem al modificărilor stabilite. Tocmai în aceste condiţii, organele de urmărire penală cu greu puteau să stabilească motivele reale ale incendiilor cu decesul bătrânilor, întrucât concluziile medico-legale nu conţineau probe pertinente în acest scop. Cazurile de electrocuţii letale a persoanelor în vârsta au avut loc din neatenţia lor, accidental, în condiţiile casnice. Sistematizarea circumstanţelor în care s-au desfășurat acţiunile dăunătoare al agenţilor fizici ne mărturisește despre condiţiile agravante în care nevrând nimeresc oamenii bătrâni spre sfârșitul vieţii, adesea uitaţi de cei apropiaţi și societate, devenind victime datorită neputinţei de a-și salva propria viaţa în anumite situaţii complicate.