Diagnosticul timpuriu al artritei reumatoide seronegative

Abstract

Two groups of patients were studied, with seronegative rheumatoid arthritis, and seropositive rheumatoid arthritis respectively. The subjects were evaluated clinically, with laboratory tests, the DAS28 assessment tool, and ultrasound imaging. The collected data was used to detect potential markers for early diagnosis of seronegative rheumatoid arthritis.

Introducere Importanţa acestui subiect pornește de la prezenţa artritei ca manifestare clinică și de la dificultatea identificării și diferenţierii artritei reumatoide (AR), în funcţie de tipul serologic (artrită reumatoidă seropozitivă sau seronegativă). Deci, identificarea factorului reumatoid (FR) și a anticorpilor antipeptida citrulin ciclică (anti-CCP sau ACPA) apreciază tipul serologic al artritei reumatoide. S-a dovedit că la pacienţii cu AR seropozitivă, în primii ani, boala are o evoluţie mai severă. Lipsa actuală a altor markeri specifici în diagnosticul AR seronegative (FR și anti-CCP sunt incluse în criteriile de clasificare ACR/EULAR 2010) împiedică diagnosticul timpuriu al acestui subtip de AR, determinând întârzierea iniţierii tratamentului de fond. Sunt raportate date despre evoluţia AR seronegative ca fiind mai puţin severă decât în AR seropozitivă, deși unele studii se contrazic până în prezent. În studiul nostru a fost aplicată metoda ultrasonografică, ce are o importanţă informativă în reumatologia clinică în ultimii ani. Progresele din tehnologia cu ultrasunete permit vizualizarea directă cu sensibilitate, specificitate și precizie înalte a prezenţei modificărilor patologice, cum ar fi îngroșarea sinovialei, vascularizarea sinovialei în articulaţiile afectate, eroziunea osoasă din AR. Mai multe studii efectuate au demonstrat că examenul ultrasonografic poate aprecia activitatea bolii și răspunsul la tratamentul de fond sau la cel biologic. Alte studii au descris o ipoteză unde pacienţii cu AR la care se determină prezenţa hiperemiei/ hipervascularizării sinoviale, prin examenul ultrasonografic, pot beneficia de modificarea tratamentului, în funcţie de semnele prezente. Material și metode Au fost incluși în studiu pacienţi cu AR seronegativă și seropozitivă care au îndeplinit criteriile de clasificare ACR/EULAR 2010. Toţi pacienţii și-au dat consimţământul în scris. Durata bolii a fost până la trei ani. Au fost formate două loturi: I lot – pacienţi cu AR seronegativă (FR-, anti-CCP-), lotul II – bolnavi cu AR seropozitivă (FR+, anti-CCP+). Au fost evaluate pentru toţi pacienţii: examenul clinic, testele de laborator și scorul DAS 28. În ambele loturi s-a efectuat examenul ultrasonografic articular. Evaluarea ultrasonografică a fost făcută în următoarele articulaţii: radiocarpiene, metacarpofalangiene, talocrurale și metatarsofalangiene. A fost apreciată prezenţa sau absenţa hipertrofiei sinoviale, a eroziunilor osoase. Caracteristicile ultrasonografice ale inflamaţiei și leziunilor osoase au fost analizate în comparaţie cu scorul DAS 28. Rezultate obţinute În studiu au fost incluși 82 de pacienţi, fiind divizaţi în două loturi: I lot – 32 pacienţi cu AR seronegativă, lotul II – 50 bolnavi cu AR seropozitivă. Din toţi 82 de pacienţi, 62% (51 persoane) au fost de sex feminin. Pacienţii cu AR seronegativă au avut o vârstă mai mare decât cei cu AR seropozitivă (54 ani versus 48,5 ani). VSH, PCR au fost aproape similare în ambele loturi. Scorul DAS 28 a fost mai mare în lotul I, luând în consideraţie numărul articulaţiilor dolore și tumefiate într-un număr mai mare la pacienţii seronegativi. Prezenţa hipertrofiei sinoviale în ambele loturi a fost aproape identică. Însă eroziunile osoase determinate ultrasonografic au fost în număr cu mult mai mare în lotul pacienţilor cu artrită reumatoidă seropozitivă. Discuţii Conform studiului nostru, pacienţii cu AR seronegativă au o activitate a bolii mai înaltă decât pacienţii cu AR seropozitivă, la evaluarea clinică și ultrasonografică, în primii ani de boală. Luând în consideraţie criteriile ACR 2010/EULAR, prezenţa FR și a anti-CCP, ce sunt criterii de bază în diagnosticul AR, pacienţii cu AR seropozitivă pot îndeplini aceste criterii cu un număr mic de articulaţii dolore și tumefiate, în schimb la pacienţii seronegativi (FR-neg, anti-CCP-neg), pentru a îndeplini criteriile de diagnostic, este necesar să fie implicate mai multe articulaţii (mai mult de 10). Conform datelor noastre, în lotul I (AR seronegativă) în medie au fost implicate 16 articulaţii (conform criteriilor, e necesar să fie prezentă tumefierea a 11 articulaţii), comparativ cu lotul II (AR seropozitivă), în care au fost în medie 7 articulaţii. Așadar, pacienţii seropozitivi au un număr cu mult mai mic de articulaţii tumefiate / dolore pentru stabilirea diagnosticului, totuși nivelul crescut al FR, și mai ales al anti-CCP, determină evoluţia distructivă a artritei la acești pacienţi. Conform datelor studiului, eroziunile osoase ultrasonografic erau prezente mai mult la pacienţii seropozitivi (9), comparativ cu cei seronegativi (1 pacient). Concluzii În baza datelor studiului, am determinat că pacienţii cu AR seronegativă au o activitate inflamatorie mai înaltă. Deoarece pentru stabilirea diagnosticului e necesar să fie implicate cu mult mai multe articulaţii, activitatea bolii a fost mai înaltă decât la bolnavii cu AR seropozitivă. În schimb, la pacienţii cu AR seropozitivă, în primii ani de boală, evoluţia distructivă (prezenţa eroziunilor ultrasonografic) este cu mult mai rapidă decât la cei seronegativi. Așadar, prezenţa și nivelul anti-CCP sunt cei mai buni predictori ai artritei reumatoide seropozitive.