Accente în tratamentul infecțiilor necrotico - gangrenoase expansive

Abstract

Infecția necrotico-gangrenoasă expansivă constituie să fie o problemă severă chirurgicală prin tratamentul dificil şi mortalitate înaltă. Studiul vizează un număr de 12 pacienți cu afectări a țesuturilor moi, tratați în ultimii 5 ani 2006-2010. Repartiție pe sexe: bărbați 7 / femei 5, cu medie de vîrstă corespunzător: bărbați 53 ani / femei 60 ani. S-au diagnosticat : fasceite -3; flegmoane -4; gangrene gazoase – 2; pantisulită – 1; abcese – 2. Structura comorbidităților: Diabet Zaharat – 7; Hepatite cu ciroze – 3; Narcomanie -1; Nefropatii – 4; Pneumopatii -2; Cardiopatii – 4; Anemii – 6; Obezitate – 2. Intervenția primară a constat în debridarea largă, necrectomii pînă la țesuturile viabile la toți pacienții. Debridări ulterioare s-au efectuat în medie de 6,8 ori. Agenții patogeni înregistrați: Stafilococus Aureus, Stafilococus Hemoliticus, Streptococ grupa A, Pseudomonas Capacia , Eşerihia Coli. Antibioticoterapia a vizat atît flora aerobă cît şi anaerobă constituind o asociere a 2–3 preparate( Ciprinol, Metrogil, Fortum, Ceftriaxon, Clindamicin, Avelox şi Tienam). Vindecarea completă prin suturi tardive secundare s-a efectuat la 8 pacienți. Defecte cutanate cu plastii ulterioare la 2 pacienți. Evoluția postoperatorie în secția ATI prin sindromul MODS instalat s-a înregistrat la 6 pacienți, cu o durată de aflare în secția terapie intensivă în mediu de 4,3 zile. Decese înregistrate au constituit 2 caziri (16, 7%), cauza nemijlocită fiind MODS septic. Concluzii: 1. Infecțiile necrotico – gangrenoase grave survin la pacienții cu tare asociate, imunocompromişi cu prevalență în diabet zaharat. 2. Succesul este dictat de stabilirea diagnosticului precoce, în concordanță cu actul chirurgical primar adecvat. Reintervențiile seriate constituie a doua parte a măsurilor obligatorii împreună cu terapia intensivă pre- , intra- şi postoperatorie. 3. Antibioticoterapia contemporană completează tratamentul chirurgical.

Necrotic infection - expansive gangrenosum is a severe problem to be difficult and surgical treatment of high mortality. The study concerns a total of 12 patients with soft tissue damage, treated in the last five years 2006 -2010. Distribution by sex: male 7 / 5 women, with corresponding average age: 53 years male/female 60 years. Were diagnosed: necrotizing -3, -4 flegmoane, gas gangrene - 2; pantisulită - 1; abscess - 2. Structure comorbidities: diabetes mellitus - 7, liver cirrhosis - 3; drug addiction -1; nephropathies - 4, -2 pneumonia, heart disease - 4; Anemia - 6; Obesity - 2. The primary intervention consisted of wide debridement, neurectomy until viable tissue in all patients. Subsequent debridement were performed on average 6.8 times. Registered pathogens: Staphylococcus aureus, Staphylococcus Hemoliticus, group A streptococci, Pseudomonas Caps, Eşerihia coli. Antibiotic therapy aimed at both aerobic and anaerobic flora representing a combination of 2-3 preparations (cyprinol, Metrogil, Fortum, ceftriaxone, clindamycin, Avelox and TIENAM). Healing complete by late secondary suture was performed in 8 patients. Skin defects with subsequent plasty in 2 patients. Postoperative syndrome in the MODS section installed ATI occurred in 6 patients, with duration of stay in the intensive care ward on average 4.3 days. 2 deaths were recorded cases (16, 7%), being the direct cause septic MODS. Conclusions: 1.Infecțiile necrotic - occur in patients with severe gangrenous much associated with the prevalence of diabetes immunocompromised. 2. Success is dictated by early diagnosis, according to primary surgical act appropriately. Serial reinterventions is the second part of the mandatory measures with intensive therapy in pre-, intra-and postoperative. 3. Antibiotic therapy complements contemporary surgery.