Peritonitele severe – realitatea clinică și tendințele actuale în Republica Moldova

Abstract

Infecțiile intraabdominale necomplicate în majoritatea lor sunt tratate cu succes aplicând metodele chirurgicale convenționale potențate de antibioticoterapia îmbunătățită și terapia intensivă agresivă. Problema pentru sistemul de sănătate național și mondial prezintă peritonitele severe care în pofida tratamentului complex se soldează cu o mortalitatea dramatică de 30-50 %. Pe parcursul ultimului deceniu se observă schimbări în structura etiologică a peritonitelor severe și în atitudinea medico-chirurgicală referitor la acești pacienți. Astfel în Republica Moldova a scăzut ponderea peritonitelor grave generate de apendicita acută, ulcerul gastro-duodenal perforat și infecțiile biliare de la 60-70 la 20-30 % și respectiv a crescut rata peritonitelor postoperatorii, peritonitelor în cancere digestive și peritonitelor spontane la pacienții cirotici. Analizând datele privind tratamentul pacienților cu infecții intraabdominale și scorul APACHE II peste 10 puncte din Spitalul Clinic Republican în perioada 2005-2011 constatăm o rată mai mare de diagnostic pozitiv al peritonitei în perioada preoperatorie datorită imagisticii moderne și laparoscopiei videoasistate (85%). Tratamentul chirurgical convențional este completat de drenajul percutan eco- sau CT-ghidat în cazuri selecte, implementarea în practica cotidiană a metodelor de decompresie intestinală proximală și distală, a lavajului peritoneal cu antibiotice și enzime, practicarea mai frecventă a anastomozelor primare în situații indicate. Utilizarea recomandărilor ghidurilor internaționale privind tratamentul pacienților septici fac posibilă înregistrarea și analizarea corectă a datelor despre peritonitele severe și sepsisul abdominal în Republica Moldova, însă nu a fost demonstrată îmbunătățirea semnificativă a rezultatelor tratamentului datorită acestor măsuri. Progresul în acest domeniu este legat de profilaxia primară și secundară a peritonitelor asociate cu insuficiența de organe.

The majority of uncomplicated Intraabdominal infections are treated successfully using conventional surgical methods augmented by modern antibiotics and aggressive intensive care. The major problem for the national and global healthcare system presents severe peritonitis, which in spite of complex treatment result in dramatic mortality of 30-50 %. During the last decade changes in the etiological structure of severe peritonitis and surgical management of these patients are observed. Thus, in the Republic of Moldova the rate of grave intraabdominal infection caused by acute appendicitis, perforated peptic ulcer, and biliary tract infection declined from 60-70 % la 20-30 % with corresponding growth of postoperative peritonitis, peritonitis caused by digestive cancers and spontaneous peritonitis in cirrhotic patients. In a retrospective review of cases of intraabdominal infections with APACHE II score more than 10 points treated in the Clinical Republican Hospital in the period 2005-2011 we observed an increased rate of positive preoperative diagnosis (85 %) by the use of modern imaging techniques and video-assisted laparoscopy. Traditional surgical treatment was completed in selected cases by echo- and CT- guided percutaneous drainage, proximal and distal intestinal decompression, peritoneal lavage with antibiotics and enzymes, more frequent use of primary anastomosis. In majority of cases the tactics of on-demand relaparotomy was applied. Implementation of sepsis definitions and recommendations of international guidelines about treatment of septic patients permitted correct record and analysis of data regarding severe peritonitis and abdominal sepsis in the Republic of Moldova. However, any significant improvement in the treatment results induced by these measures was not registered. The progress in this field is mainly related to primary and secondary prophylaxis of peritonitis associated with organ failure.