Spațiul retropancreatic - cheia restanțelor și a recurentelor septice în pancreatita acută severă

Abstract

Autorii prezintă un punct de vedere asupra spațiului retropancreatic, zona topografică răspunzatoare de evoluția supurațiilor din pancreatita acută severț. În majoritatea cazurilor, chirurgia e restricționată la abordul limitat prin bursa omentală, folosită ca unica zonă de acces asupra pancreasului. De cele mai multe ori, însă, necrozele și supurațiile evoluează în aria compartimentelor retropancreatice și retroperitoneale, aproape imposibil de abordat prin bursa omentală. De aici survin debridările și drenajele insuficiente care lasă restanțe septice și permit recurente supurative ce reclamă reintervenții succesive, mai mult sau mai puțin programate. Există însă posibilitatea unei strategii planificate de abord retropancreatic, de prima intenție, în scopul unei toalete cat mai complete a acestui spațiu. În cadrul acestei strategii un rol de maximă importanță revine CT cu contrast oral și I.V., dar mai ales imagisticii prin reconstrucții în plan frontal și sagital. Acestea ar trebui să constituie regula explorării CT și să fie solicitate de către chirurg pentru a reuși să aleagă calea de abord adecvată pentru accesul confortabil în spațiul retropancreatic. În susținerea acestor afirmații, autorii prezintă compartimentarea spațiului retropancreatic, zonele de comunicare ale acestuia cu celelalte arii retroperitoneale, la distanța de pancreas, cât și căile de difuziune ale proceselor supurative. De asemenea, sunt puse în evidentță reperele anatomice CT care asigură orientarea corectă în analiza imaginilor standard, cât și a reconstrucțiilor. Devine astfel posibil un acces cât mai direct în zonele care, aproape de regulă, sunt neabordate chirurgical cu ocazia primei intervenții.

The authors present a point of view on retropancreatic space, a topographic area responsible for the evolution of suppuration in severe acute pancreatitis. In the majority of cases, surgery is restricted to the limited approach through omental bursa, used as a unique access zone to the pancreas. However, in the majority of cases, necroses and suppurations progress in retropancreatic and retroperitoneal compartment area, which is almost impossible to approach through the omental pouch. This is the reason for debridations occurrences and for insufficient drainage that allow for septic remnants and suppurative reccurences requiring successive reinterventions more or less scheduled. There is, however, the possibility for a planned strategy for retropancreatic approach, as primary intention, for the purpose of a thorough as possible cleaning. As a part of this strategy, a role of maximum importance belongs to oral and intravenous contrast CT and especially to imagistic frontal and sagittal reconstructions. These should constitute the rule for CT exploration and should be requested by the surgeon to succeed in choosing the retropancreatic approach for comfortable access to this area. In sustaining these affirmations, in this paper, the authors present the compartmentation of retropancreatic space, its communicating zones to other retroperitoneal areas, further away from the pancreas, but also diffusion routes for suppurative processes. Also, CT anatomic landmarks that assure the wright orientation in the analysis of standard, but also reconstructed images, are highlighted here. Therefore, an as direct as possible access in the areas, that as a rule are not surgically approached during the first intervention, becomes feasible.