Abstract: | Background. The cardiotoxicity of doxorubicin, an antineoplastic drug, it is imposed by the
development of cardiomyopathy and heart failure. The expression of ET-1 in myocardium under the
action of Dx, direct correlates with the degree of cardiac dysfunction, mediated by ETA
receptor. Objective of the study. Evaluation in vitro of ET-1 effects on the functional reactivity of the
heart in doxorubicin disorder. Material and Methods. Cross-sectional study. 2 groups of white rats
(experimental group n=9, control group n=9) were used. In the control group Dx during 2 weeks was
administrated (i/p, 4mg/kg in one dose, twice/week), cumulative dose – 16 mg/kg. The ET-1 effects
were estimated at its peak action in concentration 10-7 M (mol), reproduced after 30 sec of endothelin
stimulation. Results. The functional parameters of isolated heart perfused in physiologic regime under
the ET-1 action in group with Dx compared with the control one: cardiac output (CO) – 21,5±1,5 vs
42,7±2,2 ml/min; LV systolic pressure (LVSP) – 95,4±6,6 vs 177,3±8,6 mm Hg; LV end-diastolic
pressure of (LVEDP) – 17,7±1,26 vs 6,1±0,55 mm Hg. In condition of volume overload, under the ET1 action: CO – 28,6±2,6 vs 51,3±4,7 ml/min; LVEDP – 24,8±2,44 vs 7,5±0,72 mm Hg, but in condition
of resistance overload, the CO – 11,4±1,22 vs 25,4±2,23 ml/min; LVSP – 111,5±10,6 vs 172,8±14,7
mm Hg. Conclusion. 1) Under the ET-1 action on the isolated heart perfused in physiologic regime in
the group with Dx was shown negative inotropic effect. 2) At the volume and resistance overload test
under the ET-1 action were demonstrated the impairment of diastolic function and myocardial
contractile capacity.
Introducere. Cardiotoxicitatea doxorubicinei, un preparat antineoplastic, se impune prin dezvoltarea
cardiomiopatiei și insuficienței cardiace. Expresia ET-1 în miocardul expus acțiunii Dx corelează direct
cu gradul disfuncției cardiace fiind mediate de receptorul ETA. Scopul lucrării. Evaluarea in vitro a
efectelor ET-1 asupra reactivității funcționale de efort a cordului în afecțiunea doxorubicinică. Material
și Metode. Studiu transversal. Au fost utilizate 2 loturi de șobolani albi (lotul experimental n=9, martor
n =9). În lotul experimental s-a administrat Dx pe parcursul a 2 săptămâni (i/p 4 mg/kg într-o priză, 2
ori/săptămână), doza cumulativă– 16 mg/kg. Efectele ET-1 s-au estimat la apogeul acțiunii sale în
concentrație 10-7 M (mol) care s-au reprodus după 30 sec de la sfârșitul stimulării
endotelinice. Rezultate. Indicii funcționali ai cordului izolat perfuzat în regim fiziologic la acțiunea ET1 în lotul cu Dx față de cel martor: debitul cardiac (DC) 21,5±1,5 vs 42,7±2,2 ml/min; presiunea sistolică
în VS (PSVS) 95,4±6,6 vs 177,3±8,6 mm Hg; presiunea telediastolică a VS (PTDVS) 17,7±1,26 vs
6,1±0,55 mm Hg. La acțiunea ET-1 în condiții de suprasolicitare cu volum: DC – 28,6±2,6 vs 51,3±4,7
ml/min; PTDVS – 24,8±2,44 vs 7,5±0,72 mm Hg, iar la suprasolicitarea cu rezistență DC – 11,4±1,22
vs 25,4±2,23 ml/min; PSVS – 111,5±10,6 vs 172,8±14,7 mm Hg. Concluzii. 1) La acțiunea ET-1 asupra
cordului izolat perfuzat în regim fiziologic în lotul cu Dx s-a determinat efectul inotrop negative. 2) La
proba de efort cu volum și cu rezistență la acțiunea ET-1, s-a demonstrat periclitarea funcției diastolice
și a capacității contractile a miocardului. |