Diagnosticul radiologic al traumatismului masivului facial

Abstract

Scop: evaluarea clinico-imagistică a traumatismului masivului facial. Materiale și metode. Materialul de studiu a fost un lot de 120 de pacienţi cu traumatismul masivului facial, trimiși de Centrul Republican de Expertiză Medico-Legală la Spitalul Clinic Republican pentru examinare și diagnostic în perioada 2009-2012. Pacienţii au fost examinaţi radiologic prin radiografii de diferite încidenţe și TC. Rezultate. În lotul analizat repartizarea pe sexe a fost următoarea: 101 (84,16%) pacienţi de sex masculin și 19 (15,84%) de sex feminin. Raportul de 5:1 în favoarea sexului masculin a fost atestat în toate categoriile de vârstă. Limitele de vârstă au fost cuprinse între 18 și 75 de ani. Incidenţa maximă s-a înregistrat în intervalele 18-25 de ani și 26-35 de ani, pentru ca apoi să scadă treptat în intervalele 36-50 de ani și 51-65 de ani, ajungând la cele mai mici valori în intervalul 66-75 de ani. Cele mai afectate zone ale masivului facial ca urmare a traumatismului sunt: oasele nazale (26,4%), oasele zigomatice (24%) și mandibulă (45,6%). În acest lot au mai fost înregistrate fracturi de os frontal – 5% cazuri. Concluzii. Pentru confirmarea diagnosticului de traumatism al masivului facial și a complicaţiilor lui, este necesară utilizarea următoarele metode imagistice: radiografii craniene în incidenţe pentru masivul facial, ortopantomograme în cazul traumatismului mandibular și tomografie computerizată pentru cazurile grave sau suspecţie a complicaţiilor.