Incidenţa infecţiilor nosocomiale în anul 2011 în spitalul clinic de urgenţă pentru copii Sf. Maria, Iaşi

Abstract

Scopul studiului a fost evaluarea incidenţei infecţiilor nosocomiale într-un spital de pediatrie. Material și metode. Datele au fost culese prin anchetă epidemiologică retrospectivă, în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2011, ulterior prelucrate computerizat cu ajutorul programului MS Excel. Rezultate. Au fost identificate și raportate 147 de infecţii nosocomiale (IN), reprezentând o rată medie anuală de 0,44%, repartizate astfel: Pediatrie – 24 (16,3%), Chirurgie – 55 (37,4%) și ATI – 68 (46,3%). Grupele de varstă predominante au fost 0–1 an (36,7%, majoritatea fiind nou-născuţi), și 1–4 ani (29,2%). Principalii furnizori de IN au fost secţiile Chirurgie și ATI, unde s-au înregistrat următoarele tipuri: infecţie de plagă chirurgicală (52,8%), infecţii cutanate (20,5%), infecţii de cateter (14,6%), infecţii asociate ventilaţiei mecanice (6,5%), sepsis (3,2%), infecţii urinare (2,4%). În etiologia IN au predominat tulpinile de Staphylococcus aureus (19,6%); Pseudomonas spp. (18%); Klebsiella pneumoniae (12,2%). S-a observat o scădere drastică a paletei antibioticelor eficiente; cele mai multe tulpini bacteriene etiologice sunt antibiotic-multirezistente, ca o dovadă indubitabilă de patogenitate deosebită a germenilor gramnegativi în determinismul IN. Depășirea duratei medii de spitalizare din cauza complicaţiei nosocomiale a determinat costuri suplimentare în îngrijirea pacienţilor, cu importante implicaţii economice. Concluzie. Fenomenul nosocomial este subraportat în spitalele din România. Depistarea IN trebuie să constituie o preocupare permanentă a medicilor, indiferent de specialitate.