Antibiorezistenţa/ sensibilitatea agenţilor cauzali în infecţiile septico-purulente urologice

Abstract

Actualitate. Rezistenţa microbiană câștigă teren pe măsură ce sunt introduse noi preparate menite să lupte contra germenilor. Spitalul este locul unde această rezistenţă este înregistrată cel mai fidel și unde arsenalul terapeutic se dovedește a fi, de la an la an, tot mai insuficient (D. Negru, S. Andreica, 2011). Obiectiv: studierea particularităţilor etiologice ale infecţiilor septico-purulente, inclusiv rezistente faţă de antibiotice, în staţionarele de profil urologic. Material și metode. Studiul se bazează pe analiza retrospectivă a 198 de tulpini de microorganisme decelate de la pacienţii cu infecţii septico-purulente (ISP) din secţia de urologie a CNȘPMU, examinate pe parcursul anului 2010. Rezultate. În urma investigaţiilor de laborator a 142 de pacienţi cu ISP din secţia de urologie, au fost depistate 198 de tulpini de microorganisme și fungi care aparţin la 19 tipuri de specii, fapt ce confirmă natura polietiologică a acestei grupe de infecţii. Predomină microorganismele gramnegative – 108 tulpini sau 54,55% din totalul de tulpini depistate, în comparaţie cu 86 tulpini sau 43,43% grampozitive. Dintre microorganismele grampozitive predomină S. epidermidis (20,71%), E. faecalis (21,21%), iar dintre microorganismele gramnegative – E. coli (20,71%), P. aeruginosa (8,08%), K. pneumoniae (7,58%) și P. mirabilis (4,55%). Suma probelor de testare faţă de diferite antibiotice, la care au fost supuse tulpinile decelate, a constituit 1655, dintre care în 590 de probe (35,65%) tulpinile s-au dovedit a fi sensibile, iar în 1065 de probe sau 64,35% – rezistente faţă de antibiotice. O rezistenţă mai înaltă s-a constatat la tulpinile de microorganisme gramnegative (67,32% din probele cercetate), iar cele grampozitive au manifestat rezistenţă în 58,17% din probe și în 41,82% din probe au fost sensibile. Fungii au fost rezistenţi în 61,90% și sensibili în 35,65% din probe. Un element important pentru practica medicală este cunoașterea spectrului de sensibilitate / rezistenţă în funcţie de specia microorganismelor. Din grupa de microorganisme grampozitive au manifestat o sensibilitate mai mare faţă de antibiotice microorganismele din genul Staphylococcus. Tulpinile de S. epidermidis au fost sensibile în 51,0% și rezistente în 49,0% din probe. Cele mai rezistente tulpini de microorganisme din grupa grampozitivă s-au dovedit a fi tulpinile de E. faecalis – 69,26% din probe. Majoritatea speciilor de microorganisme gramnegative izolate de la pacienţii cu ISP din secţia de urologie au manifestat rezistenţă sporită faţă de antibiotice. Cele mai rezistente au fost tulpinile de K. pneumoniae, Acinetobacter spp. și P. mirabilis, în 89,63%, 78,33% și 73,98%, respectiv, și sensibile în 10,63%, 21,70% și 32,22% din probe. În urma studierii polirezistenţei tulpinilor de microorganisme decelate de la pacienţii cu ISP din secţia de urologie, s-a constatat că o polirezistenţă mai înaltă la 6 și mai multe antibiotice au manifestat tulpinile de K. pneumoniae, P. aeruginosa și Acinetobacter spp. Aceste tipuri de tulpini s-au dovedit a fi polirezistente în 80,00%, 75,00% și, respectiv, 83,33% din ele. Au manifestat polirezistenţă mult mai joasă la microorganismele grampozitive: S. epidermidis – 12,20% și E. faecalis – 9,52%. În funcţie de grupa de antibiotice, s-a constatat că microorganismele date manifestă o rezistenţă mai înaltă faţă de peniciline (78,82%), cefalosporine (88,43%), inclusiv faţă de cefalosporinele de generaţia II – 96,64%, generaţia I – 87,12% și generaţia III – 82,3% din probe. Sensibilitatea faţă de aceste grupe de antibiotice a fost de: 21,18%, 11,57%, 3,36%, 12,88% și 14,30% respectiv. Microorganismele gramnegative decelate de la pacienţii cu ISP din secţia de urologie au manifestat o rezistenţă sporită faţă de majoritatea grupelor de antibiotice. Microorganismele date au manifestat rezistenţă înaltă faţă de peniciline (85,27%) și cefalosporinele de toate generaţiile: generaţia I – 93,30%, generaţia II – 96,60%, generaţia III – 81,67% și generaţia IV – 84,6%, iar sensibilitatea faţă de aceste grupe de antibiotice a fost de respectiv, 14,74%, 6,70%, 3,40%, 18,33% și 15,40%. Sensibilitate sporită aceste microorganisme au manifestat faţă de peneme (100%) și chinolone (49,12%). Concluzii. Agenţii cauzali în infecţiile septico-purulente urologice manifestă un grad înalt de rezistenţă faţă de antibiotice. Pentru eficientizarea tratamentului și diminuarea rezistenţei microbiene este necesar de a reglementa utilizarea antibioticelor în tratamentul și profilaxia ISP, prin examinările microbiologice și efectuarea antibiogramei.