Securitatea injecţiilor şi riscurile de contractare a hepatitelor virale B şi C

Abstract

Actualitatea temei. Asistenţa medicală are menirea de a salva și a îmbunătăţi viaţa pacientului. Anume reieșind din această afirmaţie, fiecare lucrător medical are responsabilitatea să protejeze sănătatea sa și a pacienţilor săi prin prevenirea transmiterii infecţiilor asociate cu asistenţa medicală. Una dintre problemele majore care contribuie la transmiterea unei game largi de agenţi patogeni este nerespectarea securităţii injecţiilor. O injecţie inofensivă nu dăunează recipientului, nu expune personalul medical la nici un risc și nu reprezintă un deșeu medical care ar fi periculos pentru comunitate. Problema securităţii injecţiilor este recunoscută la nivel global. De menţionat că 95% din toate injecţiile au un scop terapeutic. Conform datelor OMS, anual la nivel mondial se înregistrează circa 21 milioane cazuri de hepatită virală B (HVB), 2 milioane cazuri de hepatită virală C (HVC), 260 mii cazuri de HIV/SIDA și, ca urmare, circa 500 mii cazuri de decese. Obiectivele studiului: - Evaluarea situaţiei epidemiologice prin hepatitele virale B, C și D în municipiul Chișinău. - Determinarea factorilor predominanţi în transmiterea acestor maladii. - Elaborarea unor recomandări pentru prevenirea transmiterii hepatitelor virale parenterale. Materiale și metode. În calitate de material de studiu au servit anchetele epidemiologice, buletinele epidemiologice, fișele medicale. Pentru analiză au fost utilizate metodele epidemiologică, statistică, descriptivă. Rezultate. Morbiditatea populaţiei prin hepatitele virale B, C și D acute în mun. Chișinău s-a redus seminificativ în ultimii ani. Totuși, rata incidenţei prin aceste maladii rămâne a fi înaltă, comparativ cu majoritatea ţărilor europene. În perioada 2006-2011, în mun. Chișinău s-a înregistrat o reducere a incidenţei prin hepatitele virale parenterale B, C și D acute de la 17,1 cazuri la 100 mii populaţie în 2006 până la 5,4 cazuri la 100 mii populaţie în 2011. Evaluarea anchetelor epidemiologice a 511 cazuri de hepatită virală B, C și D, înregistrate în anii 2006-2011 în mun. Chișinău, a scos în evidenţă faptul că calea artificială a fost menţionată în 48% din anchete, iar calea naturală – în 45%. În 7% din cazuri calea de transmitere a infecţiei nu a fost stabilită. Analiza cazurilor de HV cu transmitere parenterală a demonstrat că ponderea manipulaţiilor medicale a constituit 34%. Dintre acestea, în 32% din cazuri au avut loc manipulaţii stomatologice, 22% revin intervenţiilor chirurgicale, cca 16% – intervenţiilor ginecologice și circa 10% – injecţiilor. Manipulaţiilor endoscopice le revin 8% din totalul cazurilor de infectare. O pondere, la prima vedere nesemnificativa, de circa 2,5% revine infectării lucrătorilor medicali în urma exercitării funcţiilor, în special care ţine de prelucrarea instrumentarului medical de folosinţă repetată. Concluzii. Una dintre problemele existente ce duc la transmiterea hepatitelor virale în cadrul instituţiilor medicale este lipsa unei Strategii naţionale privind gestionarea deșeurilor medicale și securitatea injecţiilor. OMS susţine elaborarea ghidurilor, strategiilor și studiilor de supraveghere, prevenire și control al hepatitelor virale. În plan profilactic se insistă asupra implementării imunizării universale contra hepatitei virale B a copiilor și a persoanelor din grupele cu risc sporit de infectare; asupra asigurării securităţi sângelui, securităţii injecţiilor și managementului corect al deșeurilor rezultate din activităţile medicale. Promovarea sinergismului între programele naţionale și internaţionale care pot contribui semnificativ la diminuarea riscurilor de contractare a infecţiilor cu transmitere parenterală rămâne o sarcină actuală.