Diagnosticul radiologic în boala stomacului operat (BSO)

Abstract

Scop: studierea importanţei diagnosticului radiologic în complicaţiile postoperatorii la pacienţii cu BSO. Materiale și metode. Studiul s-a bazat pe analiza a 34 de fișe de observaţie a pacienţilor cu BSO, care pe parcursul anului 2010 s-au tratat în secţia de chirurgie viscerală a IMSP SCR. Din 34 de pacienţi, 12 (35,3%) erau femei și 22 (64,7%) – bărbaţi, cuprinși în intervalul de vârstă 30-80 de ani. Toţi pacienţii au fost investigaţi clinico-radioimagistic: 34 (100%) bolnavi prin radioscopia esofagului și stomacului și pasaj pe intestinul subţire și 24 (70,6%) – prin FEGDS. Toţi 34 de pacienţi au fost supuși intervenţiei chirugicale prin rerezecţie gastrică, procedeu Roux. Rezultate. În urma studiului s-au depistat: 15 pacienţi cu ulcer peptic recidivant (58,33%), 2 cu reflux jejunogastral (4,17%), 8 cu anastamozită (29,17%), 4 cu gastrită de reflux (12,5%) și 5 pacienţi cu sindromul Dumping (16,66%). Rata BSO în funcţie de sex este de 3:1, cu predominarea la bărbaţi. Vârsta cu cea mai mare incidenţă a BSO cuprinde intervalul 50-59 de ani și reprezintă 50% din bolnavi. Vârsta medie este de 53 de ani. Timpul de apariţie a primelor manifestări clinice la 11 (32,4%) pacienţi a fost mai puţin de 1 an, la 15 (44,15%) – 1-5 ani și la 8 (23,5%) – mai mult de 5 ani. Prezenţa nișei s-a vizualizat la 15 (58,33%) bolnavi, pasaj hiperkinetic – la 5 (16,66%), îngustarea anastamozei cu dereglarea evacuării din bontul gastric – la 8 (29,17%), reflux jejunogastric – la 2 (4,17%) pacienţi. Concluzie. Investigarea radiologică cu substanţă de contrast baritată permite vizualizarea stării bontului gastric, stării anastamozei și a anselor aferente și eferente și este o metodă de elecţiune în depistarea dereglărilor funcţionale din BSO.