Conceptul contemporan privind osteoporoza şi posibilităţile radioimagistice de diagnostic

Abstract

Scopul: evaluarea conceptului de osteoporoză în diagnosticul radioimagistic timpuriu. Materiale şi metode. A fost efectuat un studiu retrospectiv a 106 fişe de observaţie ale pacienţilor cu osteoporoză de diferită etiologie, internaţi în IMSP SCR în perioada 2010-2011. 32 de pacienţi au fost cu artrită reumatoidă, cu lupus eritematos sistemic – 24, boala Still – 13, artrită reactivă – 17, spondiloartrită seronegativă – 20 de pacienţi. Vârsta medie a bolnavilor cu artrită reumatoidă a constituit 42 de ani, cu lupus eritematos – 29 ani, cu boala Still – 32 ani, cu artrită reactivă – 25, cu spondiloartrită seronegativă – 44 de ani. 80 (75%) au fost femei şi 26 (24%) – bărbaţi. 74 (69%) de pacienţi s-au aflat sub tratament cu corticosteroizi. Toţi au fost supuşi examenului clinico-imagistic complex. Pacienţii au fost examinaţi (100% sau 106) prin radiografie-standard şi prin osteodensitometrie (75% sau 79 pacienţi). Rezultate. În lotul de studiu au predominat pacienţii cu artrită reumatoidă (40 sau 38% cazuri) şi lupus eritematos sistemic (11 sau 10% cazuri). Din cei 106 pacienţi examinaţi, osteoporoza de grad uşor a fost diagnosticată în 12% (13) cazuri, de grad mediu – în 32% (34) cazuri, grad sever – în 52% (54) cazuri. La 4% (5) osteoporoza nu a fost diagnosticată. Osteodensitometria a permis diagnosticul timpuriu al osteoporozei la 8 (9%) pacienţi şi al fracturilor tasate de grad minimal – la 3 (4%) bolnavi, care nu a fost diagnosticată radiologic. Concluzie. Osteodensitometria este metoda de elecţiune şi primordială în diagnosticul de osteoporoză. Radiografia-standard ne permite să diagnosticăm osteoporoza în cazul în care pierderea substanţei osoase constituie 30% şi mai mult.