Calitatea vieţii pacienţilor cu diabet zaharat tip 2, apreciată prin chestionarul „SF-36”

Abstract

Summary. Currently has a major influence on quality of life patient somatic pathologies expressed through the impact on psycho-emotional sphere, cognitive and physical. SF-36 questionnaire is useful to monitor patients with single or multiple pathological conditions and to compare their status to that of the general population.

Actualitate. Actualmente are o mare importanţă influenţa patologiilor somatice asupra calităţii vieţii pacientului, exprimată prin impactul asupra sferelor psihoemoţională, cognitivă şi fizică. Chestionarul „SF-36” este indicat pentru a monitoriza pacienţi cu condiţii patologice unice sau multiple şi pentru a compara statusul lor cu cel al populaţiei generale. Material şi metode. Pentru atingerea scopului şi obiectivelor studiului, a fost selectat un lot de 80 de pacienţi cu diabet zaharat (DZ) tip 2, stabilit în conformitate cu criteriile de diagnostic pentru DZ tip 2 în asociere cu osteoartropatia diabetică, şi 80 de persoane fără diabet, în calitate de lot-martor, care au corespuns după vârstă şi sex cu lotul de studiu. Pacienţii din loturile studiate (inclusiv lotul-martor) au fost supuşi unei evaluări detaliate cu ajutorul chestionarului „SF-36”, pentru a determina impactul afectărilor osteoarticulare asupra calităţii vieţii lor. Rezultate. Efectuând analiza rezultatelor chestionarului „SF-36”, am determinat că valoarea medie a activităţii fizice (PF) a pacienţilor cu DZ tip 2 a fost de 25,90±0,45, iar în grupul II – de 27,22±0,26 (p<0,05). Reducerea capacităţii de muncă (RP) şi dificultăţile apărute în legătură cu aceasta au determinat la bolnavii cu DZ tip 2 o valoare medie de 6,87±0,13; la pacienţii grupului II RP a fost de 8,93±0,02 (p<0,001). Durerea somatică (BP) în grupul I de pacienţi a prezentat o valoare medie de 3,68±0,22, iar în grupul II – de 3,01±0,03 (p<0,001). Înrăutăţirea sănătăţii generale (GH) la bolnavii cu DZ tip 2 a avut valori medii de 15,27±0,26, iar la pacienţii grupului II – de 23,67±1,27 (p<0,001). Oboseala (VT) la pacienţii cu DZ tip 2 a atins valori medii de 15,80±0,26, pe când la cei din grupul II a fost de 9,45±0,13 (p<0,001). Activitatea socială (SF) în grupul I a prezentat valori medii de 6,03±0,13, iar în grupul II de pacienţi – 7,68±0,05 (p<0,001). Reducerea activităţii şi neatenţia (RE) la pacienţii grupului I au avut valori medii de 5,37±0,09; în grupul II – de 5,85±0,04 (p<0,001). Starea de nervozitate şi depresie (MH) la bolnavii cu DZ tip 2 a determinat valori medii de 18,3±0,23, iar în grupul II – de 24,5±0,21 (p<0,001). Concluzii. La pacienţii cu osteoartropatie diabetică şi DZ tip 2 se determină o dispersie marcată a factorilor de influenţă, ceea ce cauzează lipsa corelărilor diverselor grupuri de indici ai calităţii vieţii, care în schimb sunt apreciate la pacienţii grupului II. Prin urmare, DZ tip 2 şi complicaţiile lui osteoarticulare influenţează semnificativ statutul psihoemoţional şi cel fizic al pacientului, aducând un aport solitar major în dereglările fizico-motorii. Însă dereglările fizico-motorii sunt mai exprimate la pacienţii fără DZ tip 2.