Managementul afecțiunilor glandelor salivare în condiții de ambulator

Abstract

Introducere. Din patologia glandelor salivare fac parte variațiile anatomice și malformațiile, disfuncțiile secretorii, plăgile și fistulele salivare, sialolitiaza, inflamația (sialodochita, sialadenita), tumorile. Scop. Evaluarea metodelor de tratament a afecțiunilor glandelor salivare în condiții de ambulator. Materiale și metode. A fost utilizată metoda clinică de studiu. Au fost supuși examinării 13 pacienți. Statistica a fost realizată prin t-Student. Rezultate. Sialolitiaza a fost diagnosticată în 46,15% cazuri, sialoadenita și chistul salivar în 23,07%, iar ranula - 7,69% (fig.1). Ablația calculului prin acces endobucal a fost efectuată în 46,15% cazuri, tratamentul medicamentos - 23,07%, înlăturarea chistului salivar - 15,38%, iar a ranulei endobucal - 7,69% (fig.2). Concluzii. Sialolitiaza şi sialadenita sunt afecţiunile mai frecvent diagnosticate în cadrul patologiilor glandelor salivare. Metodele de diagnostic includ examenul clinic şi paraclinic (examenul radiologic, USG, CT, RMN). Metoda de tratament – chirurgical sau medicamentos – se alege în funcţie de patologia glandei salivare şi evoluţia ei.