Incidenţa complicaţiilor după litotriția extracorporală (ESWL) pentru calculi renali de peste 15 mm

Abstract

Abstract On this study we want to evaluate the complication that occure after extracorporeal shock wave lithotripsy on the patients with renal stones bigher thean 1,5 cm. In the last 11 years (02.1995­ 03.2006), in the Urologic Clinic of Târgu-Mureş, we performed extracorporeal shock wave lithotripsy to 9024 patients with renoureteral lithiasis. 4330 patients (47,98%) had ureteral stones and 4696 patients (52,02%) had renal stones. 994 (11,02%) had renal calculi biger that 1,5 cm diameter. On theese 994 patients, we performed 1553 lithotripsy treatments, representing an average of 1,54 extracorporeal lithotripsy patient. To 648 patients (65,19%) we have done one lithotripsy treatment. Despite the size of the calculi, the associated manouvres befor lithotripsy were few, only 0,6% (3 patients with double Jcatheter, 3 patients with endoscopic mobilisation of the stone). Extracorporeal lithotripsy was not efficient to 0,6% of patient, beeing needed other surgical procedures for this stones. Post lithotripsy complications were numerouse (47,28%): acute pyelonephritis (4,7%), impacted calculi in the ureter (5%), steinstrasse (31,48%). To 17,55% of patients (175) were needed other endoscopic procedures of resolving the complications (percutaneous nephrolithotomy to 1,2%, retrograde ureteroscopy + double J catheter to 7,53%, meatotomy to 4,1%. In spite of these complications the stone-free rate at 3 months after lithotripsy was 75,75%. We can conclude that ESWL can be practiced with good results evean on renal calculi biger than 1,5 cm diameter. Introducere. Lucrarea de faţă îşi propune să evalueze incidenţa complicaţiilor (obstructive, infecţioase, hemoragice) apărute după practicarea litotriţiei extracorporale la bolnavii cu calculi renali mai mari de 1,5 cm diametru. Materiale şi metode. În ultimii 11 ani (02.1995-03.2006), în Clinica Urologică Tg-Mureş am practicat litotriţie extracorporală la 9024 bolnavi cu litiază reno-ureterală. 4330 bolnavi (47,98%) au avut calculi ureterali şi 4694 (52,02%) - litiază renală. 11,02% (994 pacienţi) au prezentat calculi renali mai mari de 1,5 cm diametru. La aceşti 994 de pacienţi, am practicat 1533 şedinţe de litotriţie extracorporală, ceea ce reprezintă o medie de 1,54 şedinţe/ pacient. La 648 de pacienţi (65,19%) am practicat o singură şedinţă de litotriţie extracorporală. În ciuda dimensiunii, manevrele associate, efectuate înaintea litotriţiei, au fost puţine, 0,6% (3 pacienţi cu sondă autostatică, 3 pacienţi cu calcul mobilizat înaintea litotriţiei). Rezultate. Litotriţia nu a fost eficientă la 0,6% dintre bolnavi, fiind necesare alte intervenţii chirurgicale. Complicaţiile post ESWL au fost mai numeroase (47,28%): pielonefrită acută 4,7% ), hematoame renale (2,2% ), ureterohidronefroză infectată (3,8%), fragmente inclavate în ureter (5%), steinstrasse (31,58%). La 17,55% dintre bolnavi (175) au fost necesare alte metode endoscopice de rezolvare a complicaţiilor (nefrostomie percutanată - la 12%, ureterorenoscopie retrogradă + sondă autostatică - la 7,53%; pielolitotomie - la 4,1%). Concluzii. În pofida acestor complicaţii şi a evoluţiei post ESWL mai îndelungate, rata de stone-free la 3 luni după litotriţie a fost de 75,75% (757 bolnavi), deci putem conclude că litotriţia extracorporală se poate practica cu rezultate bune şi la calculi renali mai mari de 1,5 cm.