Optimizarea algoritmului de diagnostic și tratament chirurgical în sindromul Mirizzi

Abstract

Introducere. Actualmente sindromul Mirizzi (SM) are o incidență de 1%, reprezentând 0,7-1,4% din totalul colecistectomiilor efectuate, morfologic reprezentând compresia de catre calcul a căilor biliare extrahepatice și formarea fistulei la acest nivel.

Scopul lucrării. Optimizarea particularităților de diagnostic și tratament chirurgical în sindromul Mirizzi.

Material și Metode. Lotul de studiu a inclus 73 de pacienți tratați în clinică pe parcursul anilor 2000-2022. Algoritmul de diagnostic a inclus: USG-73(100%) ca screening, MRCP-18(24,6%) și ERCP-69(94,5%) în caz de icter, cu scop de diagnostic diferențial CT cu contrast-12(16,4%).

Rezultate. Tratamentul chirurgical a fost direct proporțional cu tipul de SM. Tip I-17(23.2%), confluena vezico-coledociană, a fost efectuată colecistectomia.

Tip II-28(38,3%), defectul parietal al căii biliare principale (CBP) a fost sub 1/3 din diametrul lui, s-a efectuat plastia defectului CBP pe drenajul Kehr.

Tip III-18(24,6%), defectul CBP a constituit 2/3 din diametru din care în 12(16,4%) cazuri s-a efectuat plastia CBP cu lambou vascularizat din vezicula biliară, drenarea CBP tip Robson, în alte 6(8,2%) cazuri s-a efectuat hepaticojejunoanastomoză pe ansa Roux.

Tip IV-10(13,6%), defectul parietal a fost de peste 67% din diametrul CBP, s-a efectuat exclusiv hepaticojejunoanastomoză pe ansa Roux.

Concluzii. Optimizarea metodele de diagnostic și tratament chirugical permite creșterea ratei de obiectivizare a diagnosticului și alegerea tehnicii chirgicale în dependență de tipul SM favorizând evoluția postoperatorie.