Impactul imunogenetic asupra evoluției și tacticii de tratament la pacienții cu amigdalită cronică decompensată asociată sindromului articular: studiu prospectiv, pe serie de cazuri

Abstract

Rezumat. Introducere. Eficiența redusă a măsurilor de tratament a amigdalitei cronice este condiționată, într-o anumită măsură, de subaprecierea influenței imunogenetice asupra aspectului etiopatogenic. În ultimele decenii, au fost obținute rezultate evidente în studierea corelației dintre amigdalita cronică și antigenii leucocitari de histocompatibilitate. Material şi metode. Studiu prospectiv consecutiv, pe serie de cazuri, ce a inclus 101 de pacienți adulți, în vârstă de 18-50 de ani, cu diagnosticul de amigdalită cronică decompensată; 50 de pacienți au beneficiat de tratament conservativ, iar 51 de pacienți au fost tratați chirurgical. Examinare clinică și paraclinică, specifică domeniului ORL; identificarea alelelor HLA-A și HLA-B. Teste statistice aplicate: t-Student și testul exact Fisher. Rezultate. La pacienții cu amigdalite cronice și sindrom articular, tratați chirurgical, au fost diagnosticați următorii antigeni de histocompatibilitate: din clasa A [HLA-A2 – 45 (44,6%), HLA-A28 – 42 (41,6%), HLA-A24 – 24 (23,8%), HLA-AX – 10 (20,0%)] și din clasa B [HLA-B35 – 32 (31,7%), HLA-B44 – 18 (17,8%), HLA-BY – 15 (14,9%), HLA-B18 – 13 (12,9%)]. În lotul pacienților tratați medicamentos, cel mai frecvent au fost diagnosticați următorii antigeni HLA: din clasa A [HLA-A2 – 24 (48,0%), HLA-A28 – 22 (44,0%), HLA-A1 – 10 (20,0%), HLAAX – 10 (20,0%)] și HLA din clasa B [HLA-B44 – 12( 24,0%), HLA-B35 – 11 (22,0%), HLA-B31 – 10 (20,0%), HLA-B18 – 8 (16,0%), HLA-BY – 8 (16.0%)]. Concluzii. Pentru optimizarea diagnosticului clinic și a prognosticului amigdalitei cronice cu sindrom articular, se recomandă aprecierea atât a variantei clinice a bolii, cât și analiza imunogenetică a patologiei (tipizarea HLA). Diferențe statistic semnificative între loturile de tratament conservativ și cel chirurgical al amigdalitei cronice cu sindrom articular s-au constatat doar pentru HLA-B31 și HLA-B45, care au predominat în grupul cu tratament conservativ.

Abstract. Introduction. The low efficiency of chronic tonsillitis (CT) treatment measures is, to some extent, condition to the underestimation of the immunogenetics impact of the etiopathogenic aspect. In recent decades there were obtained obvious results in studying the correlation between CT and histocompatibility leukocyte antigens (HLA). Material and methods. Consecutive prospective study, on series of cases, which included 101 adult patients, aged 1850 years, diagnosed with decompensated chronic tonsillitis; 50 patients received conservative treatment and 51 patients were treated surgically. Clinical and laboratory examination, relevant to ENT domain; identifying HLA-A and HLA-B alleles. Applied statistical tests: t-Student and Fisher exact test. Results. In patients with chronic tonsillitis and articular syndrome, treated surgically, were diagnosed following histocompatibility antigens: from class A [HLA-A2 – 45 (44.6%), HLA-A28 – 42 (41.6%), HLA-A24 – 24 (23.8%), HLA-AX – 10 (20.0%)] and from class B [HLA-B35 – 32 (31.7%), HLA-B44 – 18 (17.8%), HLA-BY – 15 (14.9%), HLA-B18 – 13 (12.9%)]. In the group of patients treated conservatively, the most commonly were diagnosed following HLA antigens: from class A [HLA-A2 – 24 (48.0%), HLA-A28 – 22 (44.0%), HLA-A1 – 10 (20.0%), HLA-AX – 10 (20.0%)] and from class B [HLA-B44 – 12 (24.0%), HLA-B35 – 11 (22.0%), HLA-B31 – 10 (20.0%), HLA-B18 – 8 (16.0%), HLA-BY – 8 (16.0%)]. Conclusion. To optimize the clinical diagnosis and the prognosis of chronic tonsillitis with articular syndrome is recommended assessing both clinical variant of the disease and immunogenetics analysis of the pathology (HLA typing). Statistically significant differences between the conservative treatment group and the surgical treatment group of chronic tonsillitis with articular syndrome were found for HLA-B31 and HLA-B45 only, which prevailed in the conservative treatment group.