Elaborarea recomandărilor metodice de comunicarea riscului expunerii la radon în Republica Moldova

Abstract

Introducere. Comunicarea riscului expunerii la radon și necesitățile de remediere a radonului în clădiri constituie un moment important în prevenirea și diminuarea expunerii populației la radiații ionizante, inclusiv radon, ceea ce va conduce la implementarea strategiei sănătății publice. Scopul lucrării constă în elaborarea îndrumărilor metodico-practice celor implicați în dezvoltarea și implementarea efortului privind comunicarea riscului expuneri la radonul rezidențial. Material și Metode. Au fost utilizate surse științifice și practice internaționale privind politicile naționale pentru comunicare a riscului expunerii la radon, recomandate de Directiva EURATOM 2013/59, precum și rezultatele a două anchete ale populației privind gradul de conștientizare a pericolului de radon cu aplicarea metodelor descriptive, analitice, de sinteză. Rezultate. A fost propusă o structură-cadru a campaniei de comunicare, bazată pe abordarea de schimbări sociale și comportament, și de natură participativă pentru toate părțile implicate. Lucrarea stabilește organizațiile participante, responsabilitățile acestora, activitățile, termenele de implementare, instrumentele de monitorizare și evaluare, precum și rezultatele preconizate ale măsurilor de comunicare a riscului de radon. Au fost ierarhizate grupe ținte pentru comunicarea riscului, fiind astfel un suport informativ eficient pentru specialiști în domeniul prevenirii poverii bolilor legate de expunerea la radon. Concluzii. Recomandările elaborate sunt necesare în procesul de organizare a unei campanii de comunicare a riscului expunerii la radon și fac parte importantă din Planul Național de Acțiuni pe Radon elaborat.

Introduction. Communicating the risk of radon exposure and the need to radon remediation in buildings is an important moment in preventing and reducing the population’s exposure to ionizing radiation, including radon, which will lead to the implementation of the public health strategy. The purpose of the paper is to elaborate methodological and practical guidelines for those involved in the development and implementation of efforts to communicate the risk of the residential radon exposure. Material and Methods. International scientific and practical sources on national policies for communicating the risk of radon exposure recommended by EURATOM Directive 2013/59 have been used, as well as the results of two population surveys on radon hazard awareness with the application of descriptive, analytical and synthesis methods. Results. A framework structure for the communication campaign was proposed, based on a social, behavioral, and participatory change approach for all parties involved. The paper sets out the participating organizations, their responsibilities, activities, implementation deadlines, monitoring and evaluation tools, and expected results of radon risk communication measures. Target groups for risk communication have been ranked, thus being an effective information support for specialists in the field of preventing the burden of diseases related to radon exposure. Conclusions. Developed recommendations are needed in the process of organizing a campaign to communicate the risk of radon exposure and are an important part of the developed National Radon Action Plan.