Provocări în managementul patologiei neurologice autoimune în Republica Moldova. Caz clinic

Abstract

Introducere. Patologia neurologică autoimună este o entitate complexă, care deseori rămâne subdiagnosticată în Republica Moldova (RM), atât datorită etiologiei variate, a manifestărilor clinice diverse, dar și a posibilitățile reduse de diagnostic. Scopul lucrării. Studierea dificultăților de management privind diagnosticul și tratamentul unui pacient cu suspecție de proces autoimun. Material și metode. Studiu clinic bazat pe date anamnestice, clinice si paraclinice a unui pacient cu suspecție la proces autoimun care s-a tratat in Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman” în perioada 03.06 – 05.08.2022. Rezultate. Pacient de 57 de ani, se prezintă în clinică cu parestezii și slăbiciuni progresive în membrele inferioare, cu caracter ascendent. Debut cu slăbiciuni generale, sdr. Area postrema și ataxie, la 2 luni după suportarea infecției SARS COV-2. IRM cerebral – fără modificări patologice. IRM cervical - semnale hiperintense la nivelul C3-C6. IRM a reg. toracice - zone de demielinizare la nivelul conului medular (TH12-L1, lungime 38 mm). Ac anti MOG – negativi. Ac antineuronali (Anti-Hu, Anti-Ri, Anti-Yo) - norma. Benzi oligoclonale în LCR- negativ. S-a stabilit diagnosticul de Tetrapareză posibil în cadrul unui proces autoimun. Dinamică negativă a bolii, cu apariția slăbiciunilor și în membrele superioare. Tratamentul prin puls-terapie cu CS – fără efect pozitiv. La administrarea unei doze sol. Rituximab 1000 mg starea pacientului cu ameliorare prin regresia deficitul motor. Concluzii. Patologia neurologică autoimună este o adevărată provocare pentru sistemul medical din RM, întrucât posibilitățile de diagnostic reduse duc la o investigare incompletă a pacienților, la rezultate eronate, ceea ce îngreunează și mai mult stabilirea corectă a diagnosticului și a tacticii de tratament.

Background. Autoimmune Disorder of the Nervous System is a complex entity, which often remains not correctly diagnosed, due to the varied etiology, the multitude of clinical manifestations, but also of the reduced possibilities of diagnosis in Republic of Moldova. Objective of the study. To study the management difficulties regarding the diagnosis and treatment of a patient with an autoimmune disorder. Material and methods. Clinical study based on anamnestic, clinical and paraclinical data of a patient suspected with an autoimmune disease who was treated at the Diomid Gherman Institute of Neurology and Neurosurgery during the period 03.06 - 05.08.2022. Results. A 57-year-old patient was hospitalized with paresthesia and progressive weakness in the lower limbs, with an ascending character. The disease started with weakness, Area postrema syndrome, and ataxia, 2 months after enduring the SARS COV-2 infection. Investigated by brain MRI – no pathological changes. Cervical MRI - hyper intense signals at the C3-C6 level. Thoracic MRI - areas of demyelination were detected at the levels TH12-L1 (length 38 mm). Anti MOG Antibodies – negative. Antineuronal Antibodies (Anti-Hu, Anti-Ri, Anti-Yo) -normal). Oligoclonal bands in Cerebrospinal Fluid – negative. The diagnosis was established as Tetraparesis as part of an autoimmune process. The condition of the patient with negative dynamics, with the appearance of weakness in the upper limbs. Treatment by high levels of Corticosteroids – with no positive effect. After treatment with Rituximab 1000 mg the patient’s condition was improved by regression of the motor deficit. Conclusions. Autoimmune pathology is a challenge for the medical system in the Republic of Moldova, as the limited diagnostic possibilities lead to an incomplete investigation of patients, to wrong results, which makes it even more difficult to establish the correct diagnosis and treatment tactics.