Oportunități de ajustare a dimensiunii insuficiente a eșantionului datorată non-răspunsurilor

Abstract

Introducere. Rata mare de non-răspuns reprezintă una din provocările cercetării prin sondaj, iar doar considerarea ratelor de non-răspuns descrise în literatură la calcularea dimensiunii eșantionului este insuficientă pentru a obține un eșantion reprezentativ. Scopul lucrării a fost de infor ma despre oportunitățile de ajustare a non-răspunsurilor la etapa de colectare a datelor. Material și metode. Au fost identificate în bazele de date PubMed, Elsevier, Google Scholar publicațiile care descriu soluții pentru ajustarea non-răspunsurilor. Rezultate. Datele literaturii au arătat că designul receptiv și adaptiv este o modalitate de ajustare a cercetării la etapa de proiectare și colectare . Acesta presupune utilizarea datelor colectate in stadiile inițiale pentru modificarea eventuală a design-ului studiului în fazele următoare, poate fi o strategie pentru a face față incertitudinilor legate de cercetarea prin sondaj, inclusiv de rata de non-răspuns. Această strategie constă în identificarea ratei mari de non-răspuns ca o problemă majoră a cercetării, definirea indicatorilor măsurabili de risc și a regulii în care se intervine în design-ul studiului pentru ajustarea ratei de non-răspuns la etapa de colectare a datelor. Compensarea ratei de non-răspuns poate fi efectuată prin: 1) extinderea eșantionului cu includerea unităților neincluse inițial; 2) selectarea inițială a unui eșantion mai mare; 3) supra-eșan tionarea pe cazurile mai susceptibile de a răspunde; 4) folo sirea mesajelor sau apelurilor de reamintire în regiunile cu rate de non-răspuns mai mari. Concluzii. Designul receptiv și adaptiv al cercetării este o tehnică de ajustare prin design la etapa de colectare a datelor a dimensiunii insuficiente a eșantionului datorat unei rate de non-răspuns mai mare decât cea estimată.

Background. The high non-response rate is one of the chal lenges of survey research, and only considering the non-re sponse rates described in the literature when calculating the sample size is insufficient to obtain a representative sample. Objective of the study. To inform about the opportunities for adjusting non-responses at the data collection phase. Material and methods. Publications describing solutions for non-response adjustment were identified in PubMed, Elsevier and Google Scholar databases. Results. Literature data has shown that responsive and adaptive design is a way to adjust research at the design and collection phases. It involves the use of data collected in the initial stages for the possible modification of the study design in the following phases and can be a strategy to deal with the uncertain ties related to survey research, including the non-response rate. This strategy consists of some steps: identifying the high non-response rate as a major research risk, defining measurable indicators of the risk and defining a decision rule when to intervene and change the data collection protocol to adjust the non-response rate. Compensating for the non-response rate can be done by 1) expanding the sample by including units not initially included; 2) initial selection of a larger sample; 3) oversampling on cases more likely to respond; 4) using reminder messages or calls in regions with higher non-response rates. Conclusion. Responsive and adaptive survey design is a way of adjusting insufficient sample size due to a higher, than expected, non-response rate by changing survey protocol at the data collection phase.