Rezistența la antibiotice și formarea de biofilme a tulpinilor de Staphyloccocus aureus izolate din sânge

Abstract

Introducere. Rezistența în creștere a tulpinilor de Staphy loccocus aureus la antibiotice, împreună cu rezistența inductibilă la clindamicină, rezistența la meticilină și formarea de biofilme prezintă problemele grave în terapia infecțiilor provocate de S. aureus . Scopul . Evaluarea rezistenței la antibiotice și capacitatea de formare a biofilmelor a tulpinilor de Staphyloccocus aureus izolate din sânge. Material și metode . Au fost incluse în studiu 74 de tulpini de Staphy loccocus aureus izolate din sânge. Testarea sensibilității la antibiotice s-a efectuat prin determinarea concentrațiilor minime inhibitorii (sistemul Vitek 2), iar interpretarea rezultatelor s-a făcut standardizat, respectând ghidurile EUCAST (European Committee of Antimicrobial Susceptibility Testing). Producerea de biofilm a fost determinată calitativ utilizând metoda tuburilor. Rezultate . 11 (14,9%) tulpini de S. aureus au fost polirezistente la antibiotice, 22 (29,7%) au prezentat rezistență la meticilină (MRSA), 9 (12,2%) au fost pozitive prin testul D și 42 (56,8%) au produs biofilme. Tulpinile de S. aureus au prezentat sensibilitate mai mare față de vancomicină (100%) și linezolid (98,4%). Rată mai mare de rezistență inductibilă la clindamicină a fost observată în rândul MRSA în comparație cu S. aureus sensibil la meticilină. Similar, au fost înregistrate rate mai mari de rezis tență la meticilină printre tulpinile producătoare de biofilm în comparație cu tulpinile care nu produc biofilm. Conclu zii. Pentru un management eficient al infecțiilor provocate de S. aureus este important de a include în diagnosticul de laborator de rutină testul D pentru detectarea rezistenței inductibile la clindamicină. Vancomicina și linezolidul pot fi indicate în tratamentul empiric al infecțiilor severe cauzate de S. aureus . Cunoașterea factorilor de patogenitate va permite utilizarea lor în calitate de țintă de atac la selectarea preparatelor antimicrobiene.

Introduction. The increasing resistance of Staphylococcus aureus strains to antibiotics, together with inducible clindamycin resistance, methicillin resistance and biofilm formation present serious problems in the therapy of S. aureus infections. The goal. Evaluation of antibiotic resistance and biofilm-forming capacity of Staphylococcus aureus strains isolated from blood. Material and methods. 74 strains of Staphylococcus aureus isolated from blood were included in the study. Antibiotic sensitivity testing was performed by de termining the minimum inhibitory concentrations (Vitek 2 system), and the interpretation of the results was standard ized, following the EUCAST (European Committee of Antimicrobial Susceptibility Testing) guidelines. Biofilm produc tion was qualitatively determined using the tube method. Results. 11 (14.9%) strains of S. aureus were polyresistant to antibiotics, 22 (29.7%) showed resistance to methicillin (MRSA), 9 (12.2%) were positive by the D test and 42 (56.8%) produced biofilms. S. aureus strains showed higher sensitivity to vancomycin (100%) and linezolid (98.4%). A higher rate of inducible resistance to clindamycin was observed among MRSA compared to methicillin-susceptible S. aureus . Similarly, higher rates of methicillin resistance were recorded among biofilm-producing strains compared to non-biofilm-producing strains. Conclusions. For the effec tive management of S. aureus infections, it is important to include the D test for the detection of inducible resistance to clindamycin in the routine laboratory diagnosis. Vancomycin and linezolid may be indicated in the empiric treatment of severe infections caused by S. aureus . Knowing the pathogenicity factors will allow their use as an attack target when selecting antimicrobial preparations.