IMPORTANȚA CLINICĂ ȘI EVOLUTIVĂ A HERNIEI HIATALE CU SEGMENT SCURT

Abstract

Introducere. Hernia hiatală scurtă (HHSS) este definită drept hernie pe un segment mai scurt de 2 cm. Actualmente este intens dezbătut rolul și semnificația clinică a HH mici (scurte), frecvent fiind subdiagnosticată și subestimată clinic. Material și metode. A fost efectuat un studiu ret rospectiv-prospectiv, pe parcursul anilor 2020-2024, cu înregistrarea a 5616 pacienți examinați primar endoscopic (bărbați/femei: 1:3,1, vârsta mediană: 46.4 ani). Fiecare pacient a semnat consimțământ informat referitor la investigație. În cazul diagnosticării HH a fost evaluată lungimea la momentul propulsării endoscopului, în toate cazurile de către același endoscopist. A fost stabilită relația cauzală cu prezența esofagitei de reflux și a esofagului columnar meta plaziat (ECM). Esofagita de reflux a fost evaluată conform clasificării Los Angeles. Rezultate. Din cele 5616 cazuri examinate, în 517 (9.2 %) cazuri a fost stabilit diagnosticul de HH. Acestea au fost divizate în două grupe: I grup: hernie hi atală segment scurt– 281 (54.3%) cazuri și grup II, HH segment lung –236 cazuri (45.7 %). A fost stabilită o incidență mai mare a HH la pacienții de sex masculin, iar cei diagnosticați cu hernie hiatală cu segment scurt fiind mai tineri. Es ofagita erozivă de reflux a fost determinată la 24% dintre pacienții cu HHSS, comparativ cu 4.2% la cei fără HH și 47% la cei cu hernie hiatală segment lung (p <0.05). Concluzii. HHSS nu este o patologie “inocentă”, și are un impact major, are semnificație clinică și evolutiv are aceiași importanță în dezvoltarea bolii de reflux, la fel ca și HHSL.

Introduction. Short hiatal hernia (SHH) is defined as a her nia in a segment shorter than 2 cm. The role and clinical significance of small (short) HH is currently underdebated and frequently underdiagnosed and clinically underestimated. Material and methods. A retrospective-prospective study was performed during 2020-2024, with registration of 5616 patients examined primarily endoscopically (male/ female: 1:3.1, median age: 46.4 years). Each patient signed informed consent regarding the investigation. In case of HH diagnosis, length was assessed at the time of endoscope propulsion, in all cases by the same endoscopist. The causal relationship with the presence of reflux esophagitis and metaplasia columnar esophagus (MCE) was established. Reflux esophagitis was evaluated according to the Los Angeles classification. Results. Of the 5616 cases examined, in 517 (9.2%) cases the diagnosis of HH was established. They were divided into two groups: group I: short segment hiatal hernia - 281 (54.3%) cases and group II, long segment HH -236 cases (45.7%). A higher incidence of HH was established in male patients and those diagnosed with short segment hiatal hernia were younger. Reflux erosive esophagitis was determined in 24% of patients with HHSS, compared to 4.2% in those without HH and 47% in those with long segment hiatal hernia (p<0.05). Conclusions. HHSS is not an “innocent” pathology, and it has a major impact, has clinical signs and evolutionarily has the same importance in the development of reflux disease as HHSL.