ROLUL HIPERPROLACTINEMIEI ÎN DEFICITUL DE TESTOSTERON LA BĂRBAȚI Mădălina

Abstract

Introducere. Prevalența hiperprolactinemiei la bărbați cu niveluri scăzute de testosteron (T) nu a fost bine stabilită. Mai multe condiții și factori au fost asociate cu hiperprolactinemia, inclusiv tumori, condiții comorbide și medicamente. Deși tumorile hipofizare sunt relativ rare la bărbații cu T scăzut, printre cei care sunt găsiți cu hiperprolactinemie, ele reprezintă principala cauză etiologică fiind identificată la 41% din cazuri. Scopul lucrării. Evaluarea rolului hiperprolactinemiei în deficitul de testosteron la bărbații cu accent pe valorile serice de importanță practică a prolactinei. Material și metode. Studiul a fost realizat prin analiza liter aturii de profil din perioada 2010-2024. Au fost studiate ba zele de date PubMed, Cochrane Library, Elsevier, Research Gate, NCBI, din care au fost selectate cele mai relevante articole conform scopului stabilit. Rezultate. Mecanismul specific prin care hiperprolactinemia cauzează scăderea T nu a fost elucidat definitiv, deși include mecanisme directe și indirecte. Prezența unui adenom hipofizar (secretor sau non-secretor) poate duce la suprimarea GnRH/LH sau la distrugerea celulelor producătoare de GnRH/LH cu scăderi ulterioare în producția de T. De asemenea, PRL poate acțio na direct asupra hipofizei, în inhibarea secreții de LH și T. De menționat, din punct de vedere diagnostic, hiperprolactinemie apare în absența macroprolactinemiei, care altfel ar putea duce la niveluri ridicate de prolactină fără simptome asociate. Diferențierea între aceste două condiții și testarea diagnostică sunt recomandate ca măsuri de rutină în abordarea bărbaților cu hiperprolactinemie. Concluzii. Din punct de vedere practic, nivelurile de PRL <50 ng/mL sunt rareori asociate cu patologie semnificativă, în timp ce nivelurile mai mari (>250 ng/ml) sunt corelate pozitiv cu probabilitatea crescândă de patologie intracraniană, iar niveluri le >500 ng/ml sunt diagnostice pentru macroprolactinom.

Background. The prevalence of hyperprolactinemia in men with low testosterone (T) levels has not been well established. Various conditions and factors have been associated with hyperprolactinemia, including tumors, comorbid conditions, and medications. Although pituitary tumors are relatively rare in men with low T, among those found to have hyperprolactinemia, they represent the main etiological cause, being identified in 41% of cases. Objective of the study. To evaluate the role of hyperprolactinemia in testosterone deficiency in men, with a focus on the practical significance of serum prolactin levels. Material and meth ods. The study was conducted through an analysis of relevant literature from the period 2010-2024. Databases such as PubMed, Cochrane Library, Elsevier, Research Gate, and NCBI were reviewed, and the most pertinent articles were selected according to the established objective. Results. The specific mechanism by which hyperprolactinemia caus es a decrease in T has not been definitively elucidated, although it involves both direct and indirect mechanisms. The presence of a pituitary adenoma (secretory or non-secreto ry) can lead to the suppression of GnRH/LH or the destruction of GnRH/LH-producing cells, resulting in subsequent decreases in T production. Additionally, PRL can act directly on the pituitary gland, inhibiting the secretion of LH and T. Notably, from a diagnostic perspective, hyperprolactinemia occurs in the absence of macroprolactinemia, which could otherwise lead to elevated prolactin levels without associated symptoms. Differentiating between these two conditions and diagnostic testing are recommended as routine measures in the approach to men with hyperprolactinemia. Conclusion. From a practical standpoint, PRL levels <50 ng/mL are rarely associated with significant pathology, while higher levels (>250 ng/mL) are positively correlated with an increased likelihood of intracranial pathology, and levels >500 ng/mL are diagnostic for macroprolactinoma.