PLASTIA COMUNICĂRII ORO-SINUSALE UTILIZÂND CORP ADIPOS BICHAT. CAZ CLINIC

Abstract

Introducere. Comunicarea oro-sinusală (COS) reprezintă o fistulă patologică între cavitatea bucală și sinusul maxilar. Metodele actuale de reconstrucție tisulară pot prezenta o serie de dezavantaje. Ca urmare, apare necesitatea identificării unor noi metode, mai simple și sigure. În prezent, uti lizarea corpului adipos bucal (CAB) în medicina autohtonă este limitată. Scopul. Studierea posibilității utilizării CAB pentru închiderea COS, determinarea avantajelor în comparație cu metodele tradiționale. Material și metode. La pacienta A/51 clinic și radiologic s-a depistat COS la nivelul d16 de aprox. 6x10mm. S-a decis închiderea cu lamboul bucal după Rerhmann și utilizarea CAB. S-a excizat epiteliul înconjurător la nivelul fistulei, s-a decolat lamboul muco-periostal trapezoidal vestibular, bont s-a evidențiat bula Bichat, tracționată spre mucoasa palatină și suturată de ea. Lamboul după mobilizare, periostotomie și deepitelizare s-a deplasat în buzunarul creat în mucoasa palatină și suturat în 2 straturi. Rezultate. Perioada postoperatorie fără complicații. Suturile au fost suprimate la a 7-a zi postoperator. Examenul clinic peste 1 lună a demonstrat o vindecare bună, radiologic - fără patologii în sinusul maxilar, complex ul osteomeatal funcțional. Deplasarea unilaterală a CAB nu a dus la asimetria feței. Poziționarea anatomică favorabilă a corpului Bichat, prezența discretă a inervației, lipsa unor dificultăți tehnice semnificative a servit la utilizarea lui în calitate de lambou suplimentar pentru sporirea siguranței, iar prezența conform unor surse a celulelor stem îl face un promotor de regenerare important. Concluzii. O bună vascularizație crește viteza de vindecare și reduce riscul de apariție a necrozei și respingerii transplantului. Astfel, utilizarea CAB pe pedicul ca transplant subepitelial reprezintă o metodă predictibilă, ușoară și bine tolerată, care provoacă un număr minim de complicații.

Background. Oroantral communication (OAC) represents a pathological fistula between the oral cavity and the maxillary sinus. Current methods of tissue reconstruction may have several disadvantages. Thus, there is a need to identify new simpler and safer methods. Currently, the use of buccal fat pad (BFP) in domestic medicine is limited. Objectives. To study the possibility of using BFP for closing OAC, and to determine its advantages compared to traditional methods. Material and methods. Patient A/51 was clinically and radiologically diagnosed with a 6x10 mm OAC at the level of tooth d16. It was decided to close it using the buccal fat pad (BFP) according to the Rehrmann technique. The surround ing epithelium of the fistula was excised, a trapezoidal vestibular mucoperiosteal flap was raised, the Bichat’s fat pad was identified and mobilized towards the palatal mucosa and sutured. After mobilization, periosteotomy, and deepithelization, the flap was positioned into the pocket created in the palatal mucosa and sutured in 2 layers. Results. The postoperative period was uneventful. The sutures were removed on the 7th day. Clinical examination after 1 month showed good healing, radiologically - no pathologies in the maxillary sinus or the osteomeatal complex. Unilateral displacement of the buccal fat pad did not lead to facial asymmetry. The favorable anatomical position of the Bichat’s fat pad, discreet presence of innervation, absence of significant technical difficulties supported its use as an additional flap to enhance safety. Moreover, its reported presence of stem cells makes it an important promoter of regeneration according to some sources. Conclusions. Good vascularization increases healing speed and reduces the risk of necrosis and transplant rejection. Therefore, using the buccal fat pad as a subepithelial pedicled transplant is a predictable, straightforward, and well-tolerated method that causes minimal complications.