Evaluarea epidemiologică a infecțiilor respiratorii virale acute cu perfecționarea măsurilor de supraveghere și răspuns: Teză de doctor în științe medicale: 331.01 – Epidemiologie

Abstract

Actualitatea temei. Gripa, infecțiile acute ale căilor respiratorii superioare (IACRS) și infecțiile respiratorii acute severe (SARI) reprezintă maladii infecțioase răspândite la nivel global, reprezentând în unele regiuni până la 95% din bolile infecțioase. Aceste infecții, cu niveluri crescute de morbiditate și mortalitate, influențează semnificativ sănătatea publică și exercită o presiune considerabilă asupra sistemului medical, ducând totodată la pierderi economice substanțiale [1,2]. La nivel global, epidemiile de gripă afectează anual aproximativ un miliard de oameni, din care de la trei până la cinci milioane dezvoltă forme severe, iar de la 290 000 până la 650 000 își pierd viața [3]. Anual, până la 20% din populație este infectată cu gripa sezonieră [4]. Un studiu a evidențiat că infecțiile respiratorii asociate gripei la copiii sub cinci ani reprezintă la nivel global 7% din totalul cazurilor, 5% din spitalizări și 4% din decese, majoritatea fiind înregistrate în țările cu venituri mici și mijlocii [5]. Lafond K. et al. au arătat că anual virusurile gripale sunt responsabile de peste cinci milioane de spitalizări la nivel mondial, inclusiv peste două milioane în Europa [6]. Persoanele cu statut socioeconomic scăzut suportă în mod disproporționat povara gripei, din cauza accesului limitat la îngrijire medicală. În țările cu venituri mici și mijlocii, spitalizările în unitățile de terapie intensivă din cauza gripei sunt de aproximativ șapte ori mai frecvente comparativ cu țările cu venituri mari, iar severitatea cazurilor crește odată cu înaintarea în vârstă și în prezența comorbidităților [7]. Gripa are complicații severe - pneumonia virală și infecțiile bacteriene, ceea ce contribuie la un risc crescut de spitalizare și de deces [8]. Virusurile gripale suferă frecvent mutații și recombinări, afectând evoluția epidemiilor și distribuția cazurilor. Monitorizarea genotipică a virusurilor gripale joacă un rol esențial pentru detectarea rapidă a mutațiilor, asigurând o gestionare mai eficientă a epidemiilor [9,10,11]. Virusul gripal este responsabil de epidemii sezoniere marcate, care apar predominant în lunile de iarnă [12,13]. Rezistența la antivirale complică tratamentul și controlul epidemiilor, iar supravegherea continuă a rezistenței este fundamentală pentru ajustarea strategiilor terapeutice [14]. În 2019, OMS a identificat gripa ca fiind una dintre principalele amenințări pentru sănătatea globală și a stabilit parteneriate pentru a asigura accesul echitabil la diagnosticare, vaccinuri și antivirale, în special pentru țările în curs de dezvoltare [15]. OMS implementează Strategia globală împotriva gripei (2019-2030) pentru a optimiza supravegherea și promovarea cercetării și inovării în acest domeniu. Studiul realizat de Kiseleva I. et al. în 2022 evidențiază că IACRS sunt printre cele mai frecvente infecții la nivel global. Deși, în general, sunt de severitate redusă și autolimitate, comportamentul lor poate varia în condiții pandemice, cum ar fi înlocuirea virusului gripal de Rinovirusuri și Virusul Respirator Sincițial în unele regiuni [16]. Prevalența IACRS este influențată de variabilitatea agenților patogeni și de transmiterea rapidă, în special aerogenă. Imunitatea este adesea incompletă sau de scurtă durată, ceea ce duce la reinfectări frecvente și efecte imunosupresoare temporare [17,18]. OMS a stabilit criterii pentru SARI cu scopul de a facilita monitorizarea spitalizărilor asociate gripei, iar definiția a fost larg adoptată pentru evaluarea impactului asupra sănătății publice [19]. Rezultatele unui studiu din 2023 în Tunisia indică o creștere a cazurilor de SARI post-pandemie, cu tulpinile de gripă A și B ca principale cauze, subliniind necesitatea unor strategii proactive [20]. Într-un alt studiu observațional, desfășurat în 23 de țări, a arătat o mortalitate generală de 9,5%, cea mai mare rată fiind la persoanele peste 60 de ani (18,6%) și la copiii sub cinci ani (1%) [21]. Studiile recente subliniază impactul economic semnificativ al gripei. Un studiu din Turcia (2019) a arătat un cost mediu de spitalizare de 3.274 de dolari pentru pacienții cu gripă, comparativ cu 2.880 de dolari pentru cei neconfirmați. Vaccinarea antigripală a redus aceste costuri de 4,8 ori, spitalizarea pentru cei vaccinați fiind de 780 de dolari, față de 3 762 de dolari pentru cei nevaccinați. Costurile comunitare asociate gripei depășesc 22 de milioane de dolari pentru persoanele între 18 și 65 de ani, și 15 milioane de dolari pentru cei peste 65 de ani, evidențiind necesitatea supravegherii și a prevenirii specifice [22]. Infecțiile acute ale căilor respiratorii superioare generează costuri globale de aproximativ 25 miliarde de dolari [1,2]. Un studiu în 20 de țări a raportat costuri medii de internare de 17.804 de euro pentru adulții peste 50 de ani și 129 de euro pentru îngrijirea ambulatorie. Costurile cresc semnificativ pentru pacienții vârstnici și cei cu comorbidități [23]. Un alt studiu din 2022 a arătat că pacienții cu SARI confirmați cu virus gripal au avut costuri medicale directe de 700 de dolari, iar costurile totale au fost de 848 de dolari per pacient, fiind de trei ori mai mari la vârstnici [24]. Aceste rezultate subliniază povara economică a infecțiilor respiratorii și necesitatea unor măsuri eficiente de prevenire, de control și de răspuns pentru reducerea impactului economic la nivel global. Vaccinarea sezonieră antigripală este cea mai eficientă metodă de prevenire a gripei [25,26]. Deși în țările cu venituri mari aceste programe sunt bine implementate de decenii [27], utilizarea vaccinului rămâne scăzută în țările cu venituri mici și mijlocii, unde mortalitatea și spitalizările asociate gripei sunt considerabil mai ridicate [28,29,6,30]. În 2022, din cele 194 de state membre ale OMS, politici de vaccinare antigripală sezonieră aveau 128 (66%) [31]. Ratele scăzute de acoperire vaccinală în țările cu venituri mici și mijlocii sunt influențate de factori precum lipsa implicării guvernamentale și competiția pentru resursele limitate de sănătate. În contrast, țările cu venituri mari au rate mai mari de vaccinare, asociate cu un statut socioeconomic superior [32]. Conform estimărilor, aproximativ unul din cinci copii nevaccinați și unul din zece adulți nevaccinați se infectează anual cu gripa sezonieră [33]. Vaccinarea antigripală a demonstrat un impact semnificativ în reducerea incidenței gripei, în special în rândul grupurilor vulnerabile, prin scăderea cazurilor severe și a deceselor. Evaluarea continuă a eficacității programelor este crucială pentru îmbunătățirea strategiilor de vaccinare [34]. Supravegherea infecțiilor respiratorii virale rămâne o provocare globală din cauza capacităților inegale ale centrelor naționale de gripă, resurselor financiare insuficiente și mecanismelor de monitorizare ineficiente [35]. OMS recomandă monitorizarea gripei, IACRS și SARI pentru a reduce morbiditatea și mortalitatea, concentrându-se pe răspândirea geografică, intensitatea epidemiilor și prevalența tulpinilor virale, precum și pe rezistența la antivirale. Acestea necesită proiecte de cercetare dedicate pentru a îmbunătăți strategiile de prevenire, de supraveghere și de răspuns. Scopul cercetării: Evaluarea particularităților epidemiologice și virusologice asociate cu morbiditatea și cu mortalitatea cauzate de gripă, de infecțiile acute a căilor respiratorii superioare (IACRS) și de infecțiile respiratorii acute severe (SARI) în funcție de tulpinile circulante ale virusului gripal, pentru perfecționarea măsurilor de prevenire, de supraveghere și de răspuns la nivel național [...].