Relațiile structură-activitate ale diureticelor, derivați ai tiazidei

Abstract

Introducere. Diureticele sunt substanțe care au capacitatea de a creşte excreția apei și a electroliților prin rinichi, determină eliminarea sodiului, se asociază cu alte antiHTA (hipertensiune arterială) cărora le potențează efectul. Diureticele se clasifică după structura, locul și mecanismul de acțiune (tiazide și substanțe înrudite, diuretice de ansă, antagonişti ai aldosteronului, diuretice osmotice), după modul de acțiune (diuretice saluretice, diuretice osmotice), după efectul asupra potasiului (diuretice care elimina potasiu, diuretice care rețin potasiu în organism), după intensitatea acțiunii diuretice (de intensitate mare, medie și slabă), după durata de acțiune (de durata scurtă, medie și lungă). Diureticele tiazidice și substanțele înrudite inhibă mecanismul co-transportor la nivelul tubului contort distal pentru Na+, având efect saluretic modest; sunt diuretice cu acțiune moderată cu durata de 8-24 ore, acționează prin creșterea diurezei și sunt diuretice de prima alegere în tratamentul HTA. Diuretice tiazidice constituie circa 50% din numărul total a preparatelor cu acțiunea diuretică înregistrate pe piața farmaceutică a Republicii Moldova. Scopul lucrării. Studierea publicațiilor științifice despre relațiile structură-activitate ale diureticilor, derivaților tiazidici. Materiale și metode. Cercetare teoretica sistematică, analiza datelor și informației științifice din baze de date internaționale: PubMed, Medline, Environmental Issues & Policy Index, Google Academic, etc. Au fost evaluate peste 70 de surse bibliografice. Rezultatul. Datele științifice demonstrează că efectul saluretic se evidențiază mai pronunțat la derivații 1,2,4,-benzotiadizinei-1,1-dioxid. Prezența grupei – SO2NH2 in poziția 7 este indispensabilă; activitatea dispare prin schimbarea poziției sau eliminarea acestei grupe. Prezența substituentului in poziția 6 (Cl, Br, NO2, CF3) produce o creştere considerabilă a activității farmacologice. Introducerea substituentului in poziția 4 şi 8 duce la dispariția activității iar prezența lui în poziția 2 măreşte activitatea diuretică de câteva ori. Introducerea substituenților în poziția 3 permite crearea preparatelor ce se deosebesc între ele prin intensitatea și durata acțiunii lor. Astfel se pot introduce grupe alchil, clormetil, cicloalchil. Concluzii. Studierea relațiilor structura-activitate ale diureticilor, derivaților tiazidice, este indispensabila pentru proiectarea rațională a medicamentelor.

Introduction. Diuretics are substances that have the ability to increase the excretion of water and electrolytes through the kidneys, causes the removal of sodium, is associated with other antiHTA (arterial hypertension) which potentiates its effect. Diuretics are classified by structure, location and mechanism of action (thiazides and related substances, loop diuretics, aldosterone antagonists, osmotic diuretics), by mode of action (saluretic diuretics, osmotic diuretics), according to the effect on potassium (diuretics that remove potassium, diuretics that retain potassium in the body), by intensity of diuretic action (of high, medium and weak intensity), according the duration of the action (short, medium and long duration). Thiazide diuretics and related substances inhibit the co-transporter mechanism in the distal contralateral tube for Na +, having a modest saluretic effect; are moderate-acting diuretics with a duration of 8-24 hours, act by increasing diuresis and are diuretics of first choice in the treatment of HTA. Thiazide diuretics account for about 50% of the total number of diuretic preparations registered on the pharmaceutical market of the Republic of Moldova. The aim of the study. Studying of scientific publications about the structure-activity relationships of diuretics, thiazide derivatives. Materials and methods. Systematic theoretical research, analysis of scientific data and information from international databases: PubMed, Medline, Environmental Issues & Policy Index, Google Academic, ect. More than 70 bibliographic sources have been evaluated.Results and discuss. Scientific data demonstrate that the saluretic effect is more pronounced on 1,2,4,-benzothiadiazine-1,1-dioxide derivatives. The presence of the group – SO2NH2 in position 7 is indispensable; activity disappears by changing position or removing this group. The presence of the substituent at position 6 (Cl, Br, NO2, CF3) produces a considerable increase in pharmacological activity. The introduction of the substituent at positions 4 and 8 leads to the disappearance of its activity and its presence in position 2 increases the diuretic activity several times. The introduction of substituents in position 3 allows the creation of preparations that differ from one another by the intensity and duration of their action. So, alkyl, chloromethyl, cycloalkyl groups can be introduced. Conclusions. The study of structure-activity relationships of diuretics, thiazide derivatives, is indispensable for the rational design of drugs.