Impactul factorului ereditar în apariția și dezvoltarea malocluziilor transversale

Abstract

Introducere. Malocluziile transversale sunt anomalii dento-maxilare multifactoriale, influențate atât de factori genetici, cât și de factori de mediu. Studiile recente estimează că factorii ereditari contribuie în proporție de 40-50% la dezvoltarea acestor discrepanțe ocluzale, fiind implicată transmiterea trăsăturilor cranio-faciale și a predispoziției la anomalii scheletale. De asemenea, anumite sindroame genetice pot favoriza apariția malocluziilor transversale prin afectarea dezvoltării maxilei și a mandibulei. Scopul lucrării. Acest studiu își propune să evalueze impactul factorului ereditar și al anumitor sindroame genetice în apariția și evoluția malocluziilor transversale, prin analiza caracteristicilor cranio-faciale și a istoricului familial la pacienții diagnosticați cu această anomalie. Materiale și metode. În studiu au fost incluși 55 de pacienți diagnosticați cu malocluzie transversală. Datele clinice și radiologice au fost analizate, iar modele digitale 3D și măsurători cefalometrice au fost utilizate pentru evaluarea discrepanțelor transversale. De asemenea, 6 pacienți (10,91%) au fost diagnosticați cu sindroame genetice, dintre care sindromul Langdon-Down, sindromul Marfan și disostoza cranio-facială. Rezultate. Studiul a evidențiat că 52,73% dintre pacienți au avut antecedente familiale de anomalii cranio-faciale, confirmând componenta genetică majoră a malocluziilor transversale. Pacienții cu sindroame genetice au prezentat o îngustare maxilară semnificativă (>5 mm în 80% din cazuri), o frecvență ridicată a ocluziilor încrucișate (62%) și prezența laterodeviațiilor mandibulare în 45% dintre cazuri. Concluzii. Factorul ereditar joacă un rol esențial în apariția și dezvoltarea malocluziilor transversale, influențând în mod semnificativ structurile scheletale și dento-alveolare. În plus, sindroamele genetice contribuie la agravarea acestor anomalii, ceea ce necesită o abordare interdisciplinară în stabilirea diagnosticului și elaborarea planului de tratament. Integrarea screening-ului genetic și a evaluării sindromice în ortodonție ar putea îmbunătăți strategiile preventive și terapeutice, facilitând tratamentul personalizat al pacienților afectați.

Background. Transverse malocclusions are multifactorial dento-maxillary anomalies influenced by both genetic and environmental factors. Recent studies estimate that hereditary factors contribute between 40-50% to the development of these occlusal discrepancies, including the transmission of craniofacial traits and a predisposition to skeletal anomalies. Additionally, certain genetic syndromes may favor the occurrence of transverse malocclusions by affecting the development of the maxilla and mandible. Objective of the study. This study aims to evaluate the impact of hereditary factors and specific genetic syndromes on the occurrence and progression of transverse malocclusions by analyzing craniofacial characteristics and family history in patients diagnosed with this anomaly. Material and Methods. The study included 55 patients diagnosed with transverse malocclusion. Clinical and radiological data were analyzed, and 3D digital models and cephalometric measurements were used to assess transverse discrepancies. Additionally, 6 patients (10.91%) were diagnosed with genetic syndromes, including Langdon-Down syndrome, Marfan syndrome, and craniofacial dysostosis. Results. The study revealed that 52.73% of patients had a family history of craniofacial anomalies, confirming the significant genetic component of transverse malocclusions. Patients with genetic syndromes exhibited significant maxillary constriction (>5 mm in 80% of cases), a high frequency of crossbites (62%), and the presence of mandibular laterodeviations (45%). Conclusions. Hereditary factors play a crucial role in the onset and development of transverse malocclusions, significantly influencing skeletal and dentoalveolar structures. Moreover, genetic syndromes contribute to the worsening of these anomalies, requiring an interdisciplinary approach to diagnosis and treatment planning. Integrating genetic screening and syndrome evaluation into orthodontics could improve preventive and therapeutic strategies, facilitating personalized treatment for affected patients.