Metodele de tratament ale pacienților cu hemoragii postextracționale dentare

Abstract

Introducere. Extracția dentară reprezintă cea mai frecventă intervenție chirurgicală efectuată în stomatologie. Această procedură poate genera complicații, care întârzie procesul normal de cicatrizare a plăgii alveolare, una dintre cele mai comune fiind hemoragia postextracțională. În mod obișnuit, sângerarea plăgii postextracționale se oprește spontan în decurs de 15-20 de minute prin formarea cheagului sangvin. Identificarea atentă și controlul riguros al surselor de sângerare în timpul intervenției chirurgicale, alături de respectarea indicațiilor postextracționale, contribuie la reducerea riscului de apariție a hemoragiei. Există situații în care sângerarea nu se oprește spontan, ci persistă sau reapare la câteva ore sau zile după intervenție, impunând adoptarea unor măsuri specifice de hemostază. Gestionarea eficientă a hemostazei rămâne o provocare constantă, având în vedere diversitatea factorilor etiologici implicați, atât locali, cât și sistemici. Creșterea incidenței afecțiunilor generale care influențează mecanismele hemostatice subliniază necesitatea unei abordări sistematice în evaluarea preextracțională a riscului hemoragic și în stabilirea unei strategii adecvate pentru efectuarea extracțiilor dentare. Scopul lucrării. Analiza literaturii de specialitate privind metodele de tratament ale pacienților cu hemoragii postextracționale dentare. Material și metode. Au fost studiate 63 de surse bibliografice din literatura de specialitate atât națională cât și internațională. Datele din bibliotecile electronice au fost colectate și stocate prin accesarea următoarelor cuvinte-cheie: extracție dentară, hemoragie, profilaxie, tratament. Rezultate. În vederea asigurării asistenței medicale se recurge la aplicarea tamponamentului compresiv, aplicarea suturilor, electrocoagularea țesuturilor sângerânde, utilizarea substanțelor chimice cu efect coagulant și agenților hemostatici topici care determină formarea cheagului sanguin. Concluzie. În urma studierii măsurilor hemostatice locale și generale aplicate pacienților cu hemoragii postextracționale, s-a constatat că fiecare metodă are avantajele și dezavantajele sale, fiind aplicată în fiecare caz individual, în dependență de un șir de criterii (factorul etiologic al hemoragiei, starea generală a pacientului etc.).

Background. Tooth extraction is the most common surgical procedure performed in dentistry. This procedure can lead to complications that delay the normal healing process of the alveolar wound, one of the most common being post-extraction bleeding. Typically, bleeding from the postextraction wound stops spontaneously within 15-20 minutes by blood clot formation. Careful identification and rigorous control of bleeding sources during surgery, along with adherence to post-extraction guidelines, contribute to reducing the risk of bleeding. In some situations, bleeding does not stop spontaneously, but persists or reappears a few hours or days after surgery, requiring specific hemostasis measures. Effective management of hemostasis remains a constant challenge, given the diversity of etiologic factors involved, both local and systemic. The increasing incidence of general conditions influencing hemostatic mechanisms emphasizes the need for a systematic approach in pre-extraction assessment of hemorrhagic risk and in establishing an appropriate strategy for performing dental extractions. Objective of the study: Literature review on the methods of treatment of patients with postextraction dental bleeding. Material and Methods. A total of 63 bibliographic sources from both national and international specialized literature were reviewed. Data from electronic libraries were searched and stored by accessing the following keywords: tooth extraction, bleeding, prophylaxis, treatment. Results. To ensure medical care, compressive tamponade, suturing, electrocoagulation of bleeding tissues, the use of chemical substances with a coagulant effect, and topical hemostatic agents that promote blood clot formation are applied. Conclusion. After studying both local and general hemostatic measures applied to patients with postextractional hemorrhage, it was found that each method has its advantages and disadvantages, being applied in each individual case, depending on a number of criteria (etiologic factor of bleeding, general condition of the patient, etc.).