Lichen plan oral în raport cu reacția lichenoidă

Abstract

Introducere. Lichenul plan este o afecțiune inflamatorie mediată prin intermediul imunității celulare, cu afectare cutaneo–mucoasă, prezentând o evoluție acută sau, adeseori cronică, frecvent autoimună și în mod uzual, benignă. Se caracterizează printr-o erupție papuloasă cu elemente mici, plate, poligonare, de culoare roz–violacee. Suprafața lor este netedă și lucioasă, prezintând central o arie depresată. În cazul leziunilor orale papulele pot keratiniza, iar uneori sunt supuse erodării sau ulcerării. Reacțiile lichenoide se descriu ca leziuni albicioase sau eritematoase cu aspect keratozic reticular, uneori eroziv aseamănătoare lichenului plan. Factorii cauzali sunt hipersensibilitatea la materialele de restaurare dentară (amalgama, rășini compozite), acidul cinamic din pastele de dinți și reacția adversă postmedicamentoasă. Scopul lucrării: Diferențierea celor două entități clinice: lichen plan idiopatic și reacție lichenoidă. Material și metode. Analiza comparativă a formelor clinice de lichen plan oral (leziuni reticulare, atrofice, erozive, sub formă de placă, leziuni buloase și pigmentare) și a manifestărilor de tip reacție lichenoidă la nivelul mucoasei orale. Rezultate. Lichenul plan oral apare bilateral simetric, la nivelul mucoasei jugale sau linguale. Histopatologic determinăm o hiperkeratinizare, infiltrat celular cronic dispus în bandă în corionul superficial și o parte din corionul profund, alcătuit din celule limfocitare, degenerescență vacuolară a stratului bazal. Reacția lichenoidă apare unilateral în regiuni precum gingia, buzele și palatul dur, mucoasa jugală, după interacțiunea cu materiale dentare de restaurare și medicamente. Histopatologic observăm absența necrozei celulelor din stratul bazal, prezența unui infiltrat inflamator heterogen, nuclei măriți în volum, creșterea diviziunii mitotice. Concluzii. Deși, din punct de vedere clinic și histopatologic, există asemănări între cele două manifestări clinice, cunoașterea, diferențierea și diagnosticarea acestora sunt esențiale pentru stabilirea unui tratament adecvat, mai ales în cazul reacției lichenoide, unde conduita terapeutică începe cu îndepărtarea factorului cauzal.

Background. Lichen planus is an inflammatory disease mediated by cellular immunity, affecting both the skin and mucous membranes. It presents an acute or, often, chronic evolution, frequently of an autoimmune nature, and usually benign. It is characterized by a papular eruption with small, flat, polygonal elements that are pink-violet in color. Their surface is smooth and shiny, with a central depressed area. In oral lesions, the papules may become keratinized, and sometimes they undergo erosion or ulceration. Lichenoid reactions are described as white or erythematous lesions with a reticular keratotic appearance, sometimes erosive, which closely resemble lichen planus. Causal factors include hypersensitivity to dental restoration materials (amalgam, composite resins), cinnamic acid in toothpaste, and post-medication adverse reactions. Objective of the study: to differentiate between the two clinical entities: idiopathic lichen planus and lichenoid reaction. Material and methods: a comparative analysis of the clinical forms of oral lichen planus (reticular, atrophic, erosive, plaque-like, bullous, and pigmented lesions) and lichenoid reaction manifestations in the oral mucosa. Results: oral lichen planus typically appears bilaterally and symmetrically, often on the buccal or lingual mucosa. Histopathologically, it shows hyperkeratinization, a chronic cellular infiltrate arranged in a band-like pattern in the superficial and partially in the deep corion, consisting of lymphocytic cells, and vacuolar degeneration of the basal layer. Lichenoid reactions appear unilaterally in areas such as the gingiva, lips, hard palate, and buccal mucosa, following interaction with dental restorative materials and medications. Histopathologically, there is an absence of cells necrosis in the basal layer, presence of a heterogeneous inflammatory infiltrate, enlarged nuclei, and an increased mitotic activity. Conclusions: although there are clinical and histopathological similarities between these two conditions, understanding, differentiating, and diagnosing them is essential for treatment, especially in the case of lichenoid reaction, where the therapeutic approach starts with the removal of the causal factor.