Defectele cuneiforme. Tehnici moderne de diagnostic și tratament

Abstract

Introducere. Defectele cuneiforme sunt afecțiuni dentare ce implică pierderea smalțului și dentinei pe suprafața vestibulară a coletului dintelui. Frecvente fiind la persoanele cu anomalii ocluzale sau bruxism, pot fi agravate de igienă orală deficitară sau patologii sistemice. Scopul lucrării. Studiul își propune să îmbunătățească reabilitarea terapeutică prin tratamente eficiente și biocompatibile, care redau estetica și funcționalitatea, ținând cont de particularitățile fiziologice ale pacientului. Material și metode. Pentru a spori eficiența tratamentului și a reduce riscurile de complicații, a fost selectată o metodă ce reduce efectele distructive și restabilește integritatea arcadelor dentare. Metoda terapeutică directă în tratamentul defectului cuneiform oferă precizie în reechilibrarea forțelor ocluzale, asigurând raporturi corecte ale mandibulei cu craniul, atât în poziția statică, cât și în cea dinamică. Rezultate. S-a optat pentru utilizarea materialelor compozite de ultimă generație, care au proprietăți înalte în restabilirea estetică, în special cele fotopolimerizabile hibride, micro și nano-umplute, cu particule de umplutură între 0,07-1,0 μm și cu sistem de gravare și adeziv separat. Se preferă utilizarea sistemelor adezive autogravante care conțin un agent de gravare suplimentar, asigurându-se că adezivul nu lasă pete uleioase (smear layer). Concluzii. Pentru a obține un rezultat fizionomic, tratamentul defectului cuneiform necesită o abordare complexă, o examinare detaliată a pacientului și intervenții directe asupra cauzelor care au favorizat apariția patologiei, precum și asupra refacerii integrității morfo-funcționale a dintelui și arcadelor dentare.

Background. Wedge-shaped defects are dental lesions characterized by enamel and dentin loss on the buccal cervical surface of the tooth. Commonly occurring in individuals with occlusal abnormalities or bruxism, these defects may worsen due to poor oral hygiene or underlying systemic conditions. Objective of the study. This study aims to improve therapeutic rehabilitation by exploring effective and biocompatible treatment options that restore both aesthetics and functionality while considering the patient’s physiological characteristics. Material and Methods. To improve treatment effectiveness and reduce the risk of complications, a method was chosen that minimizes destructive effects while restoring the integrity of the dental arches. The direct therapeutic method provides accurate occlusal force distribution, thus maintaining correct jaw-cranial relationships in both static and dynamic positions when addressing wedge-shaped defects. Results. State-of-the-art composite resins proved highly effective, particularly photopolymerizable hybrid, micro- filled, and nano-filled formulations with filler particle sizes ranging from 0.07 to 1.0 μm, using separate etch-and-bond systems. Self-etch adhesives with an additional etching agent are preferred to prevent a complete smear layer staining. Conclusions. Successful management of wedge-shaped defects requires a comprehensive approach including a thorough patient assessment and direct intervention targeting the underlying etiological factors, as well as restoring both the morphological and functional integrity of the affected teeth and dental arches.