Evaluarea severității dereglărilor temporomandibulare la adulți tineri

Abstract

Introducere. Dereglările temporomandibulare reprezintă un grup heterogen de afecțiuni ale sistemului stomatognat, caracterizate prin sindrom algic, limitare funcțională și modificări structurale, având o prevalență mai mare la adulții tineri (18-40 ani). Tabloul clinic al bolii este variabil atât în ceea ce privește numărul de semne și simptome prezente, cât și intensitatea și frecvența de expresie a acestora. Aprecierea integrată a severității bolii reprezintă în prezent o provocare clinică, având în vedere utilizarea multiplelor protocoale de investigație în practica stomatologică. În ultimii ani, utilizarea sistemului DC/TMD (Diagnostic Criteria for Temporomandibular Disorders) și a instrumentelor bazate pe acesta a devenit din ce în ce mai frecventă în diagnosticul primar al bolii. Scopul lucrării. Aprecierea severității dereglărilor temporomandibulare și a particularităților de manifestare la adulți tineri. Material și metode. În perioada septembrie-decembrie 2024, au fost evaluați 60 de pacienți cu dereglări temporomandibulare, care s-au adresat consecutiv la baza universitară Fala Dental. Pacienții au fost diagnosticați în baza sistemului DC/TMD, iar severitatea bolii a fost apreciată utilizând Indicele Temporomandibular (TMI), atât în baza scorului total, cât și a subscalelor acestuia (musculară, articulară, funcțională). Rezultate. În eșantionul evaluat au predominat femeile (63.33%, n = 38) și persoanele sub 30 ani (71.66%, n = 43). Au fost atestate următoarele forme clinice: dereglări algice – 22 cazuri (36.66%), deranjamente interne – 31 cazuri (51.66%), dereglări articulare degenerative – 7 cazuri (11.66%). Severitatea bolii (TMI) a variat în cadrul eșantionului (minim – 0.41, maxim- 0.83, media – 0.55±0.27), cu o severitate mai înaltă la persoane cu forme degenerative (0.63±0.24) și în formele algice (0.50±0.23). Evaluarea subscalelor TMI a relevat scoruri medii mai ridicate pentru aspectul funcțional și muscular, în special la femei (p = 0.026). Concluzii. Indicele Temporomandibular (TMI) și subscalele sale s-au dovedit a fi instrumente robuste în cuantificarea severității bolii, în diferite forme clinice ale dereglărilor temporomandibulare la adulți tineri.

Background. Temporomandibular disorders (TMD) represent a heterogeneous group of diseases of the stomatognathic system characterized by pain syndrome, functional limitation, and structural changes, with a higher prevalence in young adults (18-40 years). The clinical picture of the disease is varied in terms of the number of signs and symptoms present, as well as the intensity and frequency of their expression. Currently, the integrated assessment of the severity of the disease represents a clinical challenge, given that multiple investigation protocols are used in clinical practice. In recent years, the use of the DC/TMD system (Diagnostic Criteria for Temporomandibular Disorders) and instruments based on it has become increasingly widespread in the primary diagnosis of the disease. Objective of the study. Assessment of the severity level of temporomandibular disorders and the particularities of its expression in young adults. Material and methods. Between September and December 2024, 60 patients with temporomandibular disorders were evaluated, who consecutively were referred to Fala Dental university clinic. The patients were diagnosed based on the DC/TMD system, the severity of the disease was assessed based on the Temporomandibular Index (TMI), by using the total score and its subscales (muscular, articular, functional). Results. In the evaluated sample, women predominated (63.33%, n = 38), so were people under 30 years of age (71.66%, n = 43). The following clinical forms were observed: pain disorders – 22 cases (36.66%), internal derangements – 31 cases (51.66%), degenerative joint disorders – 7 cases (11.66%). The severity of the disease (TMI) varied within the sample (minimum – 0.41, maximum – 0.83, mean – 0.55±0.27), with higher severity in people with degenerative TMD (0.63±0.24) and painful TMD (0.50±0.23). The evaluation of the TMI subscales revealed higher mean scores for the functional and muscular aspects, especially in women (p = 0.026). Conclusions. The Temporomandibular Index (TMI) and its subscales have proven to be robust in quantifying the severity of the disease, in different clinical variants of temporomandibular disorders in young adults.