Ortodonția interceptivă. Conduite de diagnostic

Abstract

Introducere. Scopul principal al terapiei ortodontice este asigurarea unui echilibru optim în dezvoltarea celor două maxilare și obținerea unor rapoarte de ocluzie corecte, menținând principiul eumorfic al unităților masticatorii pe întreaga suprafață a câmpului ocluzal. Acest obiectiv se realizează prin limitarea dezvoltării excesive în sens sagital a mandibulei și facilitarea creșterii maxilarului superior. Aparatele intraorale contribuie la repoziționarea proceselor dento- alveolare pe bazele osoase: posterior pentru arcada inferioară și anterior pentru arcada superioară. Conform datelor statistice internaționale, frecvența anomaliilor dento-maxilare (AnDM) la copii și adolescenți variază între 41,1% și 95,3%. Studiile epidemiologice arată că prevalența respirației orale la această categorie de vârstă poate atinge până la 55%. În funcție de durata sa, respirația orală poate determina multiple modificări funcționale, structurale, posturale și comportamentale, afectând direct complexul craniofacial, care este strâns legat structural și funcțional de căile respiratorii superioare. Scop. Determinarea obiectivelor de prevenire a apariției anomaliilor dento-maxilare la pacienții aflați în perioada de creștere și dezvoltare. Materiale și metode. Studiul a inclus analiza retrospectivă și prospectivă a cazurilor clinice, iar datele epidemiologice privind prevalența anomaliilor dento-maxilare au fost evaluate prin surse bibliografice și baze de date specializate. Examinarea pacienților a cuprins evaluarea clinică, analiza cefalometrică și metode complementare de diagnostic. Rezultate. În selecția cazurilor clinice trebuie luați în considerare numeroși factori care influențează decizia terapeutică și planul de tratament. Acești factori sunt clasificați în două categorii: favorabili și nefavorabili. Factorii legați de vârstă joacă un rol esențial în evaluarea clinică; aceasta nu trebuie să se bazeze exclusiv pe vârsta cronologică, ci și pe vârsta biologică, determinată de maturarea scheletală, dezvoltarea dentiției și debutul pubertății. Terapia interceptivă, ca parte integrantă a tratamentului ortodontic, permite intervenția precoce și are rolul de a reduce severitatea anomaliilor dento-alveolare incipiente. Cu excepția macrognației anatomice ereditare, toate celelalte forme clinice incluse în sindromul progenic necesită inițierea tratamentului ortodontic încă din perioada dentiției mixte. Aceasta contribuie la prevenirea ocluziei inverse frontale, a disfuncțiilor articulației temporomandibulare și a complicațiilor parodontale. În situațiile în care progenia este cauzată de un deficit de dezvoltare a maxilarului superior, intervenția precoce este esențială pentru a valorifica la maximum potențialul de creștere la nivelul suturilor maxilare. Concluzii. Există multiple opțiuni terapeutice disponibile în perioada dentiției mixte, care pot facilita obținerea unui rezultat funcțional optim în ocluzia dentară.

Background. The primary goal of orthodontic treatment is to ensure the balanced development of the maxillary and mandibular arches and to establish proper occlusal relationships while maintaining the eumorphic principle of the masticatory units across the entire occlusal field. This is achieved by limiting excessive sagittal mandibular development and facilitating maxillary growth. Intraoral appliances aid in repositioning the dentoalveolar processes on their respective bony bases—posteriorly for the mandibular arch and anteriorly for the maxillary arch. According to global statistics, the prevalence of dento-maxillary anomalies in children and adolescents ranges from 41.1% to 95.3%. Epidemiological studies indicate that the prevalence of oral breathing among children and adolescents may reach up to 55%. Depending on its duration, oral breathing can lead to a range of functional, structural, postural, and behavioural changes, particularly affecting the craniofacial complex, which is structurally and functionally linked to the upper airway system. Objective of the study. This study aims to determine preventive objectives for avoiding the development of dento- maxillary anomalies in patients during their growth and developmental period. Material and methods. The study included a retrospective and prospective analysis of clinical cases, while epidemiological data on the prevalence of dento-maxillary anomalies were evaluated using bibliographic sources and specialized databases. Patient examinations involved clinical assessment, cephalometric analysis, and complementary diagnostic methods. Results. The selection of clinical cases requires consideration of numerous factors that influence therapeutic decisions and treatment planning. These factors are classified into two categories: favorable and unfavorable. Age-related factors play a crucial role in clinical evaluation; the assessment should not rely solely on chronological age but also on biological age, which is determined by skeletal maturation, dental development, and the onset of puberty. Interceptive therapy, as an integral part of orthodontic treatment, enables early intervention and serves to reduce the severity of incipient dentoalveolar anomalies. With the exception of hereditary anatomical macrognathia, all other clinical forms included in the progenic syndrome require orthodontic treatment initiation as early as the mixed dentition phase. This approach contributes to the prevention of anterior crossbite, temporomandibular joint dysfunctions, and periodontal complications. In cases where prognathism is caused by an underdevelopment of the maxilla, early intervention is essential to maximize the growth potential of the maxillary sutures. Conclusions. There are multiple therapeutic options available during the mixed dentition period, which can facilitate the achievement of an optimal functional occlusal outcome.