Menajarea chirurgicală a atrofiei crestei alveolare. Raport de caz

Abstract

Introducere. Atrofia crestelor alveolare reprezintă una dintre principalele obstacole în reabilitarea implanto-protetică a pacienților cu diferite tipuri de edentații. Restabilirea integrității osoase în astfel de situații poate fi realizată printr-o multitudine de metode chirurgicale și biomateriale, fiecare cu avantajele și dezavantajele lor. Una dintre aceste metode este utilizarea laminatelor osoase corticale autogene din ramul mandibulei. Scopul lucrării. Aprecierea rezultatului tratamentului atrofiei crestei alveolare utilizând laminatele osoase corticale autogene din ramul mandibulei prin prisma unui caz clinic. Material și metode. Pacienta B. N, F/47 ani, s-a adresat cu edentație în sectorul lateral al mandibulei și dificultăți de masticație. După efectuarea examenului clinic și paraclinic, a fost stabilit diagnosticul de edentație parțială secundară a mandibulei, clasa 2.1 Kennedy, cu o atrofie tip C-w după C.E.Misch. Pentru aprecierea cantității osoase, s-a efectuat măsurarea crestei alveolare, obținând următoarele date: d.45 - lățime 6,2 mm, înălțime 13,2 mm; d.47 - lățime 1,8 mm, înălțime 10,2 mm. S-a utilizat metoda de reabilitare a crestei alveolare utilizând laminatele osoase corticale autogene din ramul mandibulei. Fixarea rigidă a grefei pe coama crestei alveolare s-a efectuat cu trei șuruburi, realizându-se o creștere a ofertei osoase pe înălțime și lățime. Augmentarea cu os autogen+xenogen în proporție de 1:4 și A-PRF. Rezultate. Perioada postoperatorie a decurs fără complicații. Vindecarea zonei donor s-a realizat prin formarea unui cheag sanguin, iar vindecarea zonei receptor s-a desfășurat fără particularități timp de 5 luni, îmbunătățind cantitatea ofertei osoase. Lățimea crestei alveolare obținută a fost: d.45 lățime 6,2 mm, înălțime 15,6 mm; d.47 lățime 8 mm, înălțime 15,2 mm. Mărirea cantității de os necesar prin tehnica utilizată a permis inserarea implantelor de dimensiuni mediu-standard, la d.47 l-10,0 mm, d-4,0 mm; d.45 l-12,0 mm, d-4,0 mm. După perioada de osteointegrare (5 luni), a urmat tratamentul protetic cu restabilirea morfofuncțională a integrității arcadei dentare. Concluzii. Metoda utilizării laminatelor osoase corticale autogene pentru creșterea ofertei osoase a crestelor alveolare a demonstrat eficacitatea sa, fiind o metodă sigură cu un rezultat predictibil, creând condiții favorabile pentru reabilitarea implanto-protetică.

Background: Alveolar ridge atrophy is one of the main obstacles in the implant-prosthetic rehabilitation of patients with different types of edentations. Restoring bone integrity in such cases can be achieved through multiple surgical and biomaterials methods, each with its own advantages and disadvantages. One of these methods is the use of autogenous cortical bone laminates harvested from the mandibular ramus. Objective of the study. To assess the outcome of alveolar ridge atrophy treatment using autogenous cortical bone laminates from the mandibular ramus in the context of a clinical case. Material and Methods. A 47-year-old female patient (B.N.) presented with posterior mandibular edentation and masticatory difficulties. After clinical and paraclinical examinations, diagnosis of secondary partial edentation of the mandible (Kennedy Class 2.1) with C-w type atrophy according to C.E. Misch was established. To assess the amount of bone, the alveolar ridge was measured, obtaining the following measurements: tooth 45: width – 6.2 mm, height – 13.2 mm; tooth 47: width – 1.8 mm, height – 10.2 mm. The treatment involved alveolar ridge augmentation using autogenous cortical bone laminates harvested from the mandibular ramus. The graft was rigidly fixed onto the alveolar crest using three screws, resulting in an increase in both height and width of the alveolar ridge. Bone augmentation was performed using a mixture of autogenous and xenogeneic bone in a 1:4 ratio combined with A-PRF. Results. The postoperative period progressed without complications. Donor site healing occurred through blood clot formation, while the recipient site healed without particular issues over five months, significantly improving the available bone volume. The final alveolar ridge dimensions were: tooth 45: width – 6.2 mm, height – 15.6 mm; tooth 47: width – 8.0 mm, height – 15.2 mm. The achieved bone augmentation allowed the placement of medium-standard size implants: tooth 47: length – 10.0 mm, diameter – 4.0 mm; tooth 45: length – 12.0 mm, diameter – 4.0 mm. After the osseointegration period (5 months), prosthetic treatment was carried out, restoring the morphological and functional integrity of the dental arch. Conclusions. The use of autogenous cortical bone laminates for alveolar ridge augmentation proved to be an effective and predictable method, providing a safe approach for implant-prosthetic rehabilitation by creating favorable conditions for implant placement.