Particularitățile de diagnostic și tratament ale epulidelor în condiții de ambulator

Abstract

Introducere. Epulidele reprezintă leziuni benigne ale gingiei, cu o incidență raportată între 1,5% și 9% în populația generală, fiind frecvent întâlnite în practica ambulatorie. Diagnosticul diferențial, realizat prin evaluări clinice, imagistice și confirmare histopatologică, este esențial pentru excluderea afecțiunilor maligne și pentru stabilirea unui plan de tratament adecvat. Abordările chirurgicale minim invazive s-au dovedit a reduce semnificativ complicațiile postoperatorii și recurența, optimizând astfel rezultatele clinice. Scopul lucrării. Lucrarea își propune să evalueze particularitățile de diagnostic și tratament ale epulidelor în condiții de ambulator, analizând eficacitatea exciziei locale minim invazive și comparând rezultatele obținute cu cele din literatura de specialitate. Material și metode. Studiul retrospectiv a inclus 30 de pacienți diagnosticați cu epulide, tratați între 2018 și 2022, care au beneficiat de excizia locală a leziunii, urmată de suturare primară. Evaluarea preoperatorie a inclus examinări clinice, imagistică digitală și biopsii pentru confirmarea histopatologică a diagnosticului. Pacienții au fost evaluați la intervale de 1, 3, 6, 12 și 18 luni postintervenție, succesul clinic fiind definit prin vindecarea completă a plăgii și absența recurenței, cu o rată de peste 90%. Datele au fost analizate statistic folosind testul t pentru comparații între grupuri și analiza de varianță (ANOVA) pentru evaluarea variațiilor longitudinale, stabilind un prag de semnificație de p < 0,05. Rezultate. La finalul perioadei de urmărire de 18 luni, rata de succes a exciziei a fost de 93%, iar recurența epulidelor a fost observată în 7% din cazuri, cu o diferență statistic semnificativă (p = 0,03) față de grupurile de control. Analizele histopatologice au confirmat că toate leziunile (100%) au fost benigne, iar indicatorii de inflamație au scăzut semnificativ de la o medie de 3,2 preoperator la 0,8 postoperator (p < 0,01). Concluzii. Rezultatele clinice și paraclinice susțin că tratamentul epulidelor prin excizie locală minim invazivă este eficient, oferind o vindecare completă și reducând riscul de recurență și complicații postoperatorii. Abordarea descrisă contribuie la optimizarea rezultatelor tratamentului și la creșterea satisfacției pacienților, demonstrând validitatea implementării unui protocol standardizat în cadrul clinicilor ambulatorii.

Background. Epulides are benign gingival lesions with a reported incidence ranging from 1.5% and 9% in the general population and are frequently encountered in ambulatory practice. Differential diagnosis, performed through clinical evaluation, imaging, and histopathological confirmation, is essential for excluding malignant conditions and establishing an appropriate treatment plan. Minimally invasive surgical approaches have been shown to significantly reduce postoperative complications and recurrence rates, thereby optimizing clinical outcomes. Objective of the study. This study aims to evaluate the diagnostic and treatment characteristics of epulides in ambulatory conditions by assessing the efficacy of minimally invasive local excision, and to compare the obtained results with data from the literature. Materials and Methods. A retrospective study was conducted on 30 patients diagnosed with epulides, treated between 2018 and 2022. All patients underwent local excision of the lesion followed by primary closure with suturing. Preoperative evaluation included comprehensive clinical examinations, digital imaging, and biopsies to confirm the histopathological diagnosis. Patients were followed up at 1, 3, 6, 12, and 18 months postoperatively, with objective parameters such as complete wound healing and absence of recurrence defining clinical success (exceeding 90%). Data were analyzed statistically using the t-test and analysis of variance (ANOVA), with a significance level set at p < 0.05. Results. At the end of the 18-month follow-up, the excision success rate was 93%, while epulide recurrence observed in only 7% of cases, with a statistically significant difference (p = 0.03) compared to the control groups. Histopathological analysis confirmed the benign nature of all lesions, and inflammatory markers significantly decreased from an average preoperative value of 3.2 to 0.8 postoperatively (p < 0.01). Conclusions. The clinical and paraclinical data support that minimally invasive local excision is an effective treatment modality for epulides, ensuring complete wound healing while significantly reducing the risk of recurrence and postoperative complications. The described approach enhances treatment outcomes and increases patient satisfaction, thereby validating the implementation of a standardized protocol in ambulatory dental clinics.