Relația dintre sindromul de ardere profesională și reziliență la personalul medical cu studii medii: review integrativ

Abstract

Context. Personalul medical cu studii medii, precum ar fi asistenții medicali, joacă un rol esențial în furnizarea serviciilor de sănătate, fiind expus constant unor cerințe profesionale ridicate, stres emoțional și suprasolicitare. În acest context, sindromul de ardere profesională (burnout) a devenit o problemă tot mai frecventă, afectând performanța, satisfacția profesională și sănătatea mintală a angajaților. În același timp, reziliența – capacitatea de a face față stresului și de a reveni după experiențe dificile – este considerată un factor esențial de protecție. Înțelegerea relației dintre burnout și reziliență este crucială pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de prevenție și intervenție, cu scopul de a susține durabilitatea resursei umane în sistemul de sănătate. Metode. S-a realizat un review integrativ al literaturii privind prevalența sindromului de ardere profesională la asistentele medicale și asocierea acestuia cu reziliența personală, cu scopul de a analiza relația dintre acestea. Cu ajutorul PubMed și Google Academic au fost identificate 2119 de publicații relevante, pentru perioada anilor 2019-2024, folosind sintaxa de căutare ,,burnout AND resilience AND nurse”. Criteriile de includere aplicate au fost ca textele să descrie studii descriptive cantitative și calitative, să fie publicate în perioada ultimilor 5 ani și să aibă legătură directă cu tema dată. Dintre aceste, 23 de publicații au fost considerate relevante și au fost analizate. Rezultate. Nivelul de afectare a personalului medical prin sindromul de ardere profesională, în special în perioada postpandemică, este unul destul de înalt. Astfel, gradul de afectare prin burnout a asistentelor medicale variază de la 88,1-100%. Studiile incluse au identificat epuizarea emoțională drept cea mai frecventă dimensiune a burnout-ului, asociată cu stresul cronic și suprasolicitarea profesională. Satisfacția financiară, conflictul asistent medical-pacient, orele suplimentare, vârsta au fost factorii semnificativi care au determinat instalarea sindromului de ardere profesională (p< 0,05). Studiile analizate au evidențiat o relație invers proporțională între nivelul rezilienței și intensitatea sindromului de ardere profesională. Un grad înalt de reziliență protejează asistentele medicale de epuizare emoțională și contribuie la realizarea personală a acestora. Nivelurile mai înalte de reziliență sunt asociate cu stres redus și sporirea calității actului medical. De asemenea, s-a observat că un nivel mai ridicat al rezilienței este corelat cu o mai bună satisfacție profesională, angajament față de muncă și o probabilitate redusă de abandon profesional. Discuții. Relația dintre sindromul de ardere profesională și reziliență este una semnificativă, cu implicații majore asupra stării de bine și performanței personalului medical cu studii medii. Reziliența se conturează ca un factor protector esențial în fața stresului profesional și a riscului de burnout. În acest context este recomandabilă susținerea asistentelor medicale prin programe educaționale despre comportamentele rezistente ca mijloc de combatere a burnout-ul și stresului la locul de muncă. Promovarea programelor de dezvoltare a rezilienței, alături de măsuri instituționale de sprijin, poate contribui la reducerea impactului negativ al solicitărilor profesionale și pot, pe această cale, contribui la fortificarea sistemului medical în întregime. Este necesară o abordare integrată care să combine intervenții la nivel individual și organizațional pentru a susține sănătatea mintală și retenția personalului medical. Lipsa unor intervenții sistematice și a unei culturi instituționale de sprijin rămâne o provocare majoră în prevenirea burnout-ului în acest segment profesional.